Protestele, în zona de risc pentru Platforma DA și liderii AIE-3

Semne diacritice

La mitingul de duminica trecută, un cetățean, intrat în Piața Marii Adunări Naționale dinspre strada Pușkin, purta o furcă, pe care o ținea sus, ca pe un stindard. La scurt timp însă, furca nu s-a mai văzut, organizatorii îi vor fi cerut să nu mai afișeze această sugestivă unealtă agricolă - arma „tradițională” a țăranului răsculat. Cetățeanul era venit să-și „ia țara înapoi”, „acum sau niciodată”, răspunzând astfel apelului adresat de Platforma civică „Demnitate și Adevăr”. Dar de la vorbe până la fapte mai e.

Cum era de așteptat, unii oameni își pierd răbdarea, nu mai sunt dispuși să meargă la Chișinău doar ca să asculte muzică și discursuri, nu întotdeauna inspirate. De o jumătate de an, de când au început protestele, nu s-a obținut nimic, decât publicarea raportului companiei „Kroll”, care a investigat frauda de la BEM. În această situație, comportamentul liderilor Platformei „Demnitate și Adevăr” pare cam ciudat, contradictoriu. Ei incită spiritele, îi cheamă pe oameni la proteste, „decisive” de fiecare dată, ca până la urmă să amâne pasul hotărâtor – greva generală – pentru altă dată.

Aceeași discrepanță între tonalitatea, mesajele de pe scenă și acțiunile concrete ale organizatorilor a marcat și protestul din 4 octombrie. „Cinste și slavă cavalerilor demnității și adevărului”, „răbdarea a depășit limitele umanului”, „azi vom scoate din captivitate instituțiile statului, azi vom întoarce suveranitatea celui căruia (aceasta) îi aparține”, promitea la deschidere unul dintre membrii „Consiliului Marii Adunări Naționale”, ca până la urmă protestatarii să fie îndemnați să se calmeze, să plece acasă și să vină altă dată. „Momentul de răscruce” a fost „reprogramat” din nou.

Situația era cât pe ce să fie scăpată de sub control la sediul Parlamentului și în fața clădirii „Global Business Center”, care i-ar aparține lui Vlad Plahotniuc, om de afaceri și vicepreședinte al PD, dar, în general, ideea unui protest „pașnic, civilizat, democratic” a rămas în picioare. Nu se știe însă dacă și participarea la proteste se va menține la nivel. La mitingul „decisiv” din 4 octombrie a fost mai puțină lume decât la mitingul „decisiv” precedent, din 6 septembrie.

Și apariția celui de-al doilea „front” protestatar, condus de Usatîi și Dodon, îi împinge pe liderii Platformei DA spre acțiuni mai hotărâte, radicale. Însă decizia de a trece de la vorbe la fapte concrete nu e deloc simplă. Chiar dacă admitem că 80 la sută din alegătorii moldoveni sprijină protestele, după cum declară liderii DA, unde sunt acești susținători? De ce nu ies în stradă, fie la mitingurile organizate de DA, fie la cele ale PSRM și „PN”? De aceea, și chemarea la greva generală este amânată de la un miting la altul. Nu există siguranța că aceasta va fi acceptată de marea majoritate a cetățenilor.

Pe de altă parte, după o tăcere de două luni, mai mult decât simptomatică, au ieșit la rampă Filat, Lupu și Ghimpu. Însă declarația lor este dezamăgitoare, nu spune nimic nou față de ceea ce a spus Plahotniuc până la ei, nu conține decât aceleași promisiuni generale, vagi, nimic concret, nici un termen, nici un angajament. Cu același succes, puteau să tacă în continuare. Și-au manifestat sprijinul pentru președintele Nicolae Timofti, dar nu și pentru demisiile cerute de el.

Situația pare să fi ajuns într-un impas: liderii DA nu vor mai putea să mențină spiritul protestatar doar cu „vorbe”, iar comportamentul autorităților nu contribuie cu nimic la calmarea situației. Tactica așteptării ca protestele să se „dezumfle” cu de la sine putere îi compromite și mai mult pe liderii AIE-3, ilustrează impotența și dependența lor. Protestul intrat într-o etapă mai puțin previzibilă va deveni și mai imprevizibil dacă Platforma DA își va uni eforturile, nu neapărat deschis, cu Dodon și Usatîi. Ciudata coincidență a scopurilor urmărite de ambele „fronturi” te duce, volens-nolens, cu gândul la posibilitatea ca ele să fie coordonate dintr-un singur centru.