O tentativă de atentat sau o înscenare? Cine îl vânează pe Plahotniuc?

Semne diacritice

Reacții previzibile, sceptice, ironice, zeflemitoare în majoritatea lor, la știrea de sâmbătă despre dejucarea unui atentat împotriva liderului PD, oligarhul Vlad Plahotniuc. Nici măcar faptul că persoanele suspectate de implicare în pregătirea atentatului au fost identificate și reținute, cu participarea structurilor ucrainene, nu adaugă, din unele puncte de vedere, credibilitate comunicatului oficial al poliției. E o înscenare organizată de Plahotniuc pentru a se autovictimiza, declară unii. Fiți atenți, e un pretext pentru a „strânge a șurubul”, va urma o înăsprire a regimului, avertizează alții.

Un politician, deputat, îmi vorbea amuzat sâmbătă despre posibilul atentat ca despre o întâmplare hazlie, ca despre o manifestare a fanteziei liderului PD. Totuși, dacă privim situația cu puțină detașare, aceasta nu mai pare amuzantă. Nici dacă știrea nu e adevărată, darămite dacă e adevărată. Dacă nu e adevărată, aceasta se va afla curând și Plahotniuc riscă să fie considerat iresponsabil, nebun de legat, de către „partenerii de dezvoltare”. El nu își poate dori așa ceva. Reputația de „vânat” nu îl avantajează nici în fața propriilor cetățeni. Iar dacă știrea e adevărată, înseamnă că Republica Moldova devine teatru de război, că pe străzile noastre se va împușca, se vor lansa bombe, ca în Rusia sau Ucraina, și cine și-ar dori aceasta?

Deși mult mai puține, vocile alarmate nu pot fi ignorate. Într-un mesaj adresat cititorilor săi de pe Facebook, ex-deputatul, poetul și criticul literar Andrei Țurcanu ne îndeamnă la „un exercițiu de gândire, la o analiză la rece”. „Propun să reflectați ce s-ar fi întâmplat în politica de la Chișinău, care ar fi fost consecințele adică, în cazul că tentativa de asasinat reușea? Pentru niște concluzii pertinente, vă rog să luați în calcul cine este președintele R. Moldova, să nu uitați de cei aproximativ 10 000 de militari de la Tiraspol care de ceva timp au trecut de la antrenamente defensive la manevre ofensive active și să nu neglijați situația din sudul și nordul republicii. Punând aceste și alte multe detalii cap la cap, filmulețul cu „partizanul” Mișa Amemberg minând calea ferată pe undeva spre Ungheni nu va mai apare o glumă nesărată cum a fost interpretat de mulți”, scrie Andrei Țurcanu.

Într-adevăr, cu o tentativă de asasinat nu se glumește și o analiză la rece e obligatorie, chiar dacă Plahotniuc a contribuit la ascensiunea actualului președinte. Să ne întrebăm: e posibil ca un reprezentant al lumii interlope, după cum afirmă poliția, să dorească și să plătească asasinarea „coordonatorului executiv”? Răspunsul e da, e posibil, mai cu seamă după unele arestări din ultima vreme din mediul bancar. E posibil ca și FSB-ul să fie supărat pe Plahotniuc? E posibil. Că doar nu din sentimente de amiciție Moscova îl vrea pus sub monitorizare internațională? Unii iau în derâdere ipoteza implicării serviciilor secrete rusești în baza faptului că cei reținuți nu erau ucigași „licențiați”. (I-am auzit ieri, trecând prin piața de la Ciocana, pe trei cetățeni discutând acest aspect.) Dar unde scrie, de unde certitudinea că serviciile secrete apelează doar la serviciile ucigașilor profesioniști? Nu ar fi de preferat pentru ele să lase impresia că la mijloc nu e decât o răfuială ordinară, o reglare de conturi ca între mafioți?

Pe lângă faptul că i-a compromis imaginea, ieșind din umbră, fiindcă ego-ul său nu mai suporta anonimatul, Plahotniuc supune Republica Moldova și unor riscuri mari, expunând prin persoana sa punctul ei slab, vulnerabil. În calitatea de „coordonator executiv”, el poate atrage nu numai mânia unor mafioți, răzbunarea unor foști parteneri de afaceri care s-au stabilit în Rusia și acționează după „legile” lumii interlope de acolo. Crește înzecit și tentația de a întoarce Chișinăul la sânul Moscovei dintr-o singură… împușcătură sau lansare de grenadă, dacă vreți.

xxxx

Numele lui Plahotniuc a fost pomenit nu de puține ori sâmbăta trecută și la impunătoarea conferință „Schimbarea sistemului electoral; pro și contra”, organizată de două fundații germane notorii – Friedrich Ebert Stiftung, Konrad Adenauer Stiftung, și două ONG-uri locale respectabile – IDIS „Viitorul” și „ADEPT”. Adepților și oponenților inițiativei de înlocuire a sistemului electoral proporțional cu un sistem majoritar li s-a oferit o nouă ocazie să-și încrucișeze săbiile în prezența unui auditoriu interesat, care putea interveni în discuție.

Concluzia finală e că autorii și susținătorii proiectului de schimbare a sistemului electoral nu dețin argumente convingătoare că adoptarea votului uninominal este o necesitate stringentă, că electoratul va fi un „selecționer” mai bun decât liderii de partid și vom obține astfel schimbarea dorită de toată lumea a clasei politice, diminuarea corupției, îmbunătățirea activității Parlamentului.

Pe de altă parte, și reprezentanții formațiunilor politice care anterior au blamat alegerea deputaților pe liste de partid s-au eschivat să răspundă la întrebarea de ce uninominalul era bun mai înainte și nu e bun acum, când e propus de PD. Deputații Tudor Deliu și Vasile Bolea au admis că atitudinea liberal-democraților și a socialiștilor ar putea fi alta, dacă democrații vor avansa un sistem electoral mixt, care figurează și în programele lor.

Singurul avantaj al sistemului electoral majoritar vizavi de un scrutin uninominal recunoscut de toți vorbitorii, interni și externi, la conferință este că alegătorul va avea satisfacția cunoașterii propriului deputat, votând un candidat concret, nu o listă de partid din care abia dacă îi cunoaște pe primii cinci candidați. Dar efectul respectiv poate fi obținut și în cadrul sistemului electoral existent, dacă se adoptă votul preferențial pe liste de partid. (E cam ceea ce a propus liderul PCRM, Vladimir Voronin).

În rest, în afară de faptul că alegerile vor deveni mult mai costisitoare, că sistemul electoral majoritar îi exclude pe transnistreni și pe cei care muncesc peste hotare, că Parlamentul nu va reprezenta în mod adecvat toate segmentele sociale, etnice etc., revenirea la votul imperativ, ca în perioada sovietică, și revocarea deputatului de către alegători, după cum stipulează proiectul de lege propus de PD, ne va plasa în compania Coreei de Nord, a Cubei etc. Democrația și funcționalitatea Parlamentului vor avea de suferit, nu de câștigat în acest caz.

Nu schimbarea sistemului electoral, ci funcționarea justiției va asigura lupta cu corupția și „curățarea” clasei politice, a subliniat Maia Sandu, liderul PAS. S-a vorbit și despre sarcina deloc simplă a trasării circumscripțiilor. „E foarte dificil să organizezi circumscripții pentru cei care locuiesc peste hotare. … Credeți că Putin va permite unui candidat care este pentru aderarea Republicii Moldova la UE să desfășoare campanie în Rusia? Evident că nu. Acolo vor fi acceptați doar candidații care vor fi pentru Uniunea Eurasiatică”, a avertizat europarlamentarul Michael Gahler.

S-au făcut referiri și la necesitatea unui consens și la „intențiile ascunse” ale PD și ale lui Plahotniuc în schimbarea sistemului electoral, pentru a menține „cu orice preț” puterea. Dar nu de pierderea puterii se teme Plahotniuc, din punctul nostru de vedere. Despre aceasta vom vorbi în comentariul de vineri.