Nicolae Negru // Krasnoselski se plânge că nu e luat în serios și nu e luat

Semne diacritice

Marțea trecută, liderul separatist Vadim Krasnoselski i s-a plâns lui Janis Mazeiks, Ambasadorul Uniunii Europene la Chișinău, că autoritățile Republicii Moldova refuză să semneze „Declarația privind aderarea la metodele de negociere în procesul reglementării relațiilor între Transnistria (Pridnestrovia) și Moldova”.

Krasnoselski i-a reamintit lui Mazeiks, care a făcut o vizită de lucru la Tiraspol, că acest document a fost trimis la Chișinău în luna mai, cu propunerea de a fi semnat „de partea moldovenească” și „participanții internaționali” la negocierile în formatul 5+2, dar nimeni nu s-a grăbit să o facă, iar autoritățile moldave au respins textul redactat de Tiraspol.

„De ce? - se întreabă nedumerit, cu simulată naivitate, Krasnoselski. – Ce nu place în această Declarație? ...chemare la pace, respect reciproc, executarea înțelegerilor la care s-a ajuns mai înainte. (...) Toți vorbesc despre pace și excluderea agresiunii. Inclusiv partea moldovenească. Păi haideți să semnăm, să fixăm această dorință”, l-a îndemnat pe ambasadorul european pretinsul șef al nerecunoscutului stătuleț.

Proiectul declarației la care se referă el începe pompos cu „a 30-a aniversare din momentul începerii procesului de negocieri”, dar nu amintește de acordul de încetare a focului din la 21 iulie 1992, care constituie, de fapt, baza negocierilor. Acordul respectiv a fost semnat la Moscova de Mircea Snegur, pe de o parte, și de Boris Elțin, pe de cealaltă parte. Suntem siguri că lui Krasnoselski nu i-a scăpat acest detaliu, de aceea, probabil, a hotărât să-l ignore, scurtând cu doi ani durata relațiilor „pașnice”.

Posibil, autoritățile actuale ale Republicii Moldova, ca cele din 1992, nu doresc, din principiu, să semneze vreun document cu o parte a teritoriului său care se pretinde independentă. Ar însemna să o recunoască de facto ca stat separat. Că guvernările de până acum au făcut lucrul acesta înseamnă că au fost dependente de Moscova, au făcut jocul ei, ceea ce nu obligă guvernarea actuală să meargă pe calea lor lipsită de demnitate.

Că Dodon, finanțat de Kremlin (a recunoscut chiar el că i se dădea lunar până la 1 milion de dolari) l-a primit pe Krasnoselski la reședința prezidențială de la Condrița și l-a tratat ca pe un „prezident”, a depus împreună cu el flori la un monument separatist, călcând în mod cinic Constituția, nu o obligă pe Maia Sandu să procedeze la fel. În corespundere cu demnitatea funcției prezidențiale pe care o ocupă, ea ignoră în mod legitim solicitările de a se întâlni cu Krasnoselski. Dacă el are ceva de comunicat, poate să se adreseze vicepremierului Oleg Serebrian, responsabil de reintegrarea teritoriului transnistrean.

De altfel, președinta Maia Sandu a și declarat de la cea mai înaltă tribună posibilă - Adunarea Generală a ONU - că Republica Moldova nu vede altă cale de rezolvare a conflictului decât prin negocieri. „Devotamentul nostru pentru rezolvarea pașnică a conflictului transnistrean este de neclintit. Fac un apel pentru retragerea necondiționată a trupelor rusești”, a spus ea în discursul său din 20 septembrie 2023.

De ce Kranoselski nu a emis o declarație de susținere a apelului lansat de Maia Sandu? Altfel, ce valoare pot avea cuvintele unui cogeamite „president”, dacă pe teritoriul pe care pretinde că îl administrează se află trupele unui stat străin, agresiv, care nu i se supun, care pot porni în ofensivă oricând, în orice direcție, să atace Kievul sau Chișinăul?

Dacă e sincer, dacă vrea să fie credibil, înainte de a-i cere Maiei Sandu să-și scrie numele alături de al său, Krasnoselski ar trebui să-și pună semnătura sub un document de retragere a armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Atunci poate dl Ambasador Janis Mazeiks ar lua în serios plângerea sa. Dar în calitatea de marionetă a Rusiei, care se jura, cu câteva zile înainte de 24 februarie 2022, că nu are de gând să atace Ucraina, vorbele lui Krasnoselski despre pace nu înseamnă nimic și nu pot provoca decât zâmbete cu sarcasm sau jenă.