Nicolae Negru // Integrarea europeană și falșii unioniști

Semne diacritice

Adunarea cetățenilor proeuropeni de duminica trecută a turnat gaz peste focul unei polemici mai vechi între cei care consideră că intrarea în UE este singura cale de a înfăptui reUnirea Republicii Moldova cu România și cei care spun că aderarea Republicii Moldova la UE nu este posibilă, decât prin reUnirea cu România, că mai curând „va zbura porcul” decât cel de-al doilea stat românesc va deveni membru al UE.

Un aprig susținător al ideii întâlnirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului în cadrul UE a fost președintele Băsescu, el îndruma Republica Moldova să apuce trenul spre Europa împreună cu statele Balcanilor de Vest și tot Băsescu a fost cel care, după încheierea mandatului de președinte al României, a constatat public că doar reUnirea e soluția, căci Republica Moldova nu vede UE „nici în treizeci de ani”.

Ceea ce, din punctul nostru de vedere, a fost adevărat, până la 24 februarie 2022.

Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților și viitorul premier al României, a salutat mesajul proeuropean al cetățenilor R. Moldova, transmis de către cetățenii moldoveni în cadrul Adunării Naționale de duminica trecută, afirmând că „România şi Republica Moldova vor fi din nou împreună, în Uniunea Europeană, într-o comunitate fără frontiere, în care vom putea să construim mai departe legături ce nu vor mai putea fi niciodată puse sub semnul întrebării de forţele antidemocratice (și antiromânești, vom adăuga noi) de la Est”. Marcel Ciolacu exprimă poziția actualei guvernări a României, care a depus eforturi considerabile, observate și apreciate până și la Chișinău, ca Republica Moldova să obțină statutul de candidat pentru aderarea la UE.

Există însă politicieni, și la Chișinău, și la București, care consideră că Maia Sandu și echipa sa le vinde cetățenilor iluzii, că acțiunile de integrare europeană sunt o formă de respingere a ideii mult mai simple de realizat: reUnirea. Din aceste considerente, ei au ignorat sau au boicotat impresionanta adunare a cetățenilor proeuropeni de duminica trecută.

Din punctul nostru de vedere, pozițiile politicienilor ar trebui să se bazeze pe o analiză obiectivă a realității, nu pe „convingeri” care pornesc de la niște premise care pot fi greșite, evaluate superficial. Într-adevăr, calea reUnirii pare mai simplă, cu mai puține bariere de trecut, dar, se știe, aparențele sunt înșelătoare de multe ori.

Prima barieră în calea reUnirii este Rusia și coloana a cincea (e de presupus că și unele state europene), ea se opune deja cu toate mijloacele (hibride) pe care le are la dispoziție pentru a menține frontiera de pe Prut. În mod egal, Moscova se opune și integrării europene, considerând aderarea la UE echivalentă cu reUnirea, căci îi strică în egală măsură planurile de refacere a Imperiului Rus.

Ca să se ajungă la actul reunificării, e nevoie să trecem prin referendum. Conform Constituției Republicii Moldova, e nevoie să voteze pentru Unire 50 plus unu din alegători înscriși în listele electorale. O reUnire care să nu țină seama de Constituție („reactivând”, de exemplu, hotărârea „Sfatului Țării” din 1918 sau votând reunificarea în Parlament) ar putea să nu fie recunoscută de unele state europene și poate chiar de UE. Sondajele arată o preferință a majorității alegătorilor pentru integrarea europeană, iar perspectiva reUnirii cu România fiind, în ultimii ani, în creștere, se menține, deocamdată, sub 50 la sută. E adevărat că sondajele nu iau în calcul alegătorii din afara Republicii Moldova.

Dacă admitem că referendumul reușește, apare problema transnistreană. În opinia lui Băsescu și a altor unioniști, cum a fost, de exemplu, poetul Grigore Vieru, trebuie să renunțăm la Transnistria, să rupem „coada” transnistreană, ca să ne salvăm. Nu se spune ce facem cu Tighina care se află pe malul drept al Nistrului și intră formal în componența așa-zisei republici separatiste. Renunțăm și la Tighina? Sau o recucerim printr-un mic război victorios? Nu toată lumea e de acord să lăsăm și satele moldovenești de dincolo de Nistru. Regretatul Gheorghe Ghimpu propunea ca hotarul moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean să fie retrasat în așa fel încât localitățile cu populație ucraineană să treacă în componența Ucrainei, un schimb Republica Moldova să obțină localitățile românești din sudul Basarabiei. Dar vor fi de acord ucrainenii să ne dea ceva, știind că noi suntem dispuși oricum să renunțăm la Transnistria?

Din acest unghi de vedere, integrarea în UE pare să aibă niște avantaje, mai cu seamă dacă Republica Moldova intră în UE împreună cu Ucraina.

Să vedem ce stă în calea aderării la UE:

Rusia (și coloana a cincea) rămâne principala piedică a integrării în Europa. Însă, după invadarea Ucrainei și eșecurile suferite pe front, influența Moscovei s-a redus drastic, Europa nu mai acceptă pretenția rușilor la sfera de influență în perimetrul fostei URSS, acordând statutul de candidat Ucrainei și Republicii Moldova. Rusia poate acționa și prin intermediul unor state membre ale UE, ca Ungaria, de exemplu.

Înfrângerea Rusiei și perspectiva intrării Ucrainei în UE pot schimba și poziția Tiraspolului, și a transnistrenilor în privința UE, cu care sunt legați strâns din punct de vedere economic.

Ultima piedică serioasă le prezintă reformele profunde necesare în Republica Moldova, adoptarea legislației europene, ceea ce, totuși, nu e imposibil, mai cu seamă având sprijinul României.

Rezumând, niciuna dintre căi nu e simplă. Totuși, după 24 februarie 2022, aderarea la UE pare mai accesibilă decât reUnirea, care, înfăptuită „repede”, presupune niște pierderi teritoriale și „trădarea” moldovenilor de dincolo de Nistru și din Tighina. Dacă Republica Moldova renunță la intrarea în UE, concentrându-se asupra reUnirii, cum ar sugera unii „unioniști” înfocați, ea pierde fondurile europene necesare pentru reforme, dar și pentru interconectarea sistemelor de infrastructură, începând cu drumurile și terminând cu rețelele de transport de energie electrică, gaze naturale...

Privite lucrurile din acest unghi de vedere, e rațional să se lucreze concomitent pe ambele direcții, așteptând niște limpeziri geopolitice de după războiul ruso-ucrainean, conectându-ne cu UE, ne conectăm cu România, prindem „doi iepuri” dintr-o singură lovitură. De aceea nu cred în sinceritatea unioniștilor care boicotează acțiunile proeuropene, care au lipsit de la adunarea din 21 mai, pretextând că își doresc doar reUnirea, dacă nu sunt niște naivi, incompetenți, ei sunt falși unioniști.