Nicolae Negru // Guvern al unității de nevoie

Semne diacritice

Uneori, soluția salvatoare e dictată de circumstanțe. Dacă desemnarea lui Igor Grosu urmărește alt scop decât formarea unui guvern funcțional, cu împuterniciri depline, e momentul ca rolul lui să fie revăzut. Creșterea vertiginoasă a numărului de victime în pandemie și starea gravă a economiei îi oferă Maiei Sandu motive serioase de modificare a strategiei sale politice.

Căci scopul alegerilor parlamentare anticipate imediate, cu orice preț, începe să semene a obsesie, reflectând o inerție a campaniei electorale prezidențiale și nu corespunde nu numai gradului de evoluție a pandemiei și declinului economic, ci și raportului de forțe în Parlament, de care raport nu se poate face abstracție, decât pășind peste Constituție. La coborârea cu picioarele pe pământ îndeamnă și mesajele partenerilor strategici, SUA, UE, care au dat de înțeles că alegerile anticipate pot fi declanșate doar respectându-se statul de drept, menținându-ne în cadrul constituțional existent.

Nu e exclus că Maia Sandu s-a împăcat deja cu ideea unui guvern anticriză, pe un termen limitat, care să pregătească și desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate. Faptul că printre prioritățile anunțate de candidatul desemnat Igor Grosu, „declanșarea alegerilor anticipate” figurează la coadă, după „lupta eficientă cu criza pandemică și economică” și „curățarea rapidă de scheme și corupți a instituțiilor, agențiilor și întreprinderilor de stat și cu participare de stat”, ar sugera o ordine nouă a priorităților și în capul Maiei Sandu.

Oricum, ea poate fi silită să accepte formarea unui guvern de tranziție, fracțiunile și grupurile parlamentare au ocazia să se „răzbune” pe ea acordând vot de încredere Guvernului PAS. Câștigul de imagine ar fi al tuturor! Liderii noștri politici ar demonstra că mai sunt capabili să ia decizii raționale, în interes general. Majoritatea dintre ei s-au pronunțat, nu o singură dată, în favoarea instalării unui guvern „plenipotențiar”, care să acționeze urgent pentru a opri valul pandemic, amânând alegerile parlamentare anticipate până în toamnă. Acum li se oferă ocazia să-și demonstreze vorbele prin fapte.

E de presupus că deputații PPDA, PD și „Pro Moldova” își vor da votul de încredere pentru echipa și programul de guvernare asumate de Igor Grosu, dar numărul lor e insuficient. E nevoie și de participarea socialiștilor, fără ei nu se poate învesti noul guvern. Dar va accepta Dodon (și finanțatorii, și partenerii săi intimi, Șor cu Plahotniuc) să renunțe la control asupra Executivului, să cedeze frâiele Guvernului în folosul Maiei Sandu? Mai corect ar fi să întrebăm dacă va admite Rusia, care stă cu ochii pe Republica Moldova, să piardă influența asupra Guvernului de la Chișinău?

Și fugarul Ilan Șor se pronunța cu pasiune, în unul dintre mesajele sale de la distanță, împotriva alegerilor parlamentare anticipate și pentru formarea unui guvern cu împuterniciri depline. Acum are ocazia să-și realizeze visul, votând echipa lui Igor Grosu. Sau Guvernul e necesar doar dacă se află cheremul trinomului?

Ne apropiem de momentul adevărului. Alegerile parlamentare anticipate sunt la un pas. Respingerea celei de-a doua tentative de formare a Guvernului va deschide calea spre dizolvarea Parlamentului și declanșarea campaniei electorale în plină pandemie (se va vedea mai clar după decizia de azi a Curții Constituționale), ceea ce și Dodon, și Șor ziceau că nu acceptă.

Asta ar amâna formarea unui guvern normal cu încă 7 luni, până în noiembrie (2 luni de campanie electorală, 1 lună – validarea rezultatelor, 1 lună - formarea structurilor parlamentare, 3 luni – formarea noului guvern, mai cu seamă dacă vom avea un parlament „pestriț”). Cine crede că Republica Moldova va mai rezista atâta timp, e hiperoptimist. A rămas puțin de tot ca să aflăm ce vor în realitate Dodon, Șor și Plahotniuc, dar și Sandu, Năstase, Filip, Candu…