Cum poate anula Moscova legea împotriva propagandei ruse din Republica Moldova

Semne diacritice

Moscova s-a supărat din nou, acuzând Chișinăul de atitudine discriminatorie față de presa din Rusia, după ce Andrian Candu a semnat, în locul lui Dodon, decretul de promulgare a așa-numitei legi „antipropagandă”. Aceasta limitează de fapt retransmisia emisiunilor „informative, informativ-analitice, politice și militare” din statele care nu au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră.

Așa că, formal, Moscova nu ne poate învinui de discriminare, există mai multe state europene care nu au ratificat această convenție. Printre ele – Belgia, Olanda, Irlanda, Islanda, Suedia, Danemarca, Grecia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Kazahstan… Rusia a semnat-o în 2006, și, dacă o ratifică mâine, legea noastră devine literă moartă, își pierde sensul.

De ce nu a ratificat-o până acum? Probabil, fiindcă nu dorește să-și asume niște angajamente, să respecte niște principii, cum ar fi libertatea de exprimare, de recepție și retransmisie, dreptul la replică, interzicerea violenței, a incitării la ură rasială, etnică etc., difuzarea preponderentă a programelor europene, standardele de publicitate ș.a.

Faptul că proprietarul unui post de televiziune care s-a îmbogățit prin retransmisia programelor rusești se apucă, nitam-nisam, să lupte cu propaganda rusă – ne referim la liderul PD, Vald Plahotniuc – nu poate să nu ridice semne de întrebare privind motivele sale. E adevărat că, după anexarea Crimeii și începutul războiului hibrid al Rusiei împotriva Ucrainei, propaganda rusă devine mult mai agresivă, deșănțată, mult peste limitele cu care ne-am deprins, dar, oricum, e greu de crezut în sinceritatea gestului lui Plahotniuc, care, astfel, își taie creanga (financiară, dar și electorală, într-o măsură oarecare) de sub picioare.

Mai cu seamă că inițiativa respectivă a apărut cu un an în urmă, apoi a fost abandonată, ca toamna trecută să se revină la ea. E posibil oare ca apariția și parcursul acestui proiect de lege în Parlament să fi fost influențat de problemele de ordin „juridic” pe care i le creează Moscova liderului PD? E posibil. Și într-un fel e explicabil: Plahotniuc se apără cum poate, cu mijloacele pe care le are la dispoziție. Întrebarea e cine a început „războiul”?

Moscova a început „hărțuirea și intimidarea” oficialilor moldoveni care se întâmpla să tranziteze teritoriul Rusiei. Pe unii, ca Plahotniuc, care evita să călătorească în Rusia, Moscova îi dădea în urmărire internațională. De ce îl atacă Moscova pe „coordonatorul executiv”? De ce i-a intentat un proces sub o acuzație care pare formulată în mod intenționat cât mai absurd, - omorul a cel puțin două persoane, motivat de ură politică, ideologică, rasială, etnică sau religioasă? Ca nu cumva Interpolul să-l aresteze și să îl predea Rusiei?

Moscova are mai multe motive de supărare pe Plahotniuc, începând cu umilirea generalului FSB, Serghei Narîșkin, șef al Administrației prezidențiale ruse, care a fost invitat la Chișinău să medieze falsele negocieri de formare a guvernului dintre PD și PCRM, în 2010. O înregistrare a unei discuții dintre un reprezentant al Ambasadei Ruse și fostul deputat Iurie Bolboceanu, arestat și acuzat de trădare, (înregistrare publicată nu demult pe deschide.md), reflectă interesul servicilor secrete ruse pentru partidul lui Usatâi, care, după fuga liderului la Moscova, își pierde mult din anvergură. Nu trebuie neglijată nici tentația de a-l scoate, cu orice preț, din joc pe „coordonatorul executiv” al majorității parlamentare și a provoca alegeri anticipate în Republica Moldova. Întârzierea alegerilor e în defavoarea Rusiei.

Moscova speră să câștige viitoarele alegeri parlamentare cu ajutorul lui Dodon și faptul acesta o determină să fie prudentă în reacțiile sale la reacțiile lui Plahotniuc. Însă un an fără propaganda rusă poate afecta serios rezultatele electorale ale socialiștilor. De aceea, nu este exclus ca în timpul apropiat Rusia să ratifice Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră și, astfel, să pună capăt „discriminării deschise a presei ruse” și „practicii totalitare” din Republica Moldova. Abia atunci Chișinăul va începe să lupte cu adevărat împotriva propagandei ruse, dacă, între timp, Moscova nu-l va lăsa în pace pe Plahotniuc.