Nicolae Negru // Cum ne salvăm de „salvatorul” rus

Semne diacritice

A fost săptămâna unei premiere înspăimântătoare: armata rusă a aruncat asupra „fraților” ucraineni bombe de 1 500 kg, cu un efect destructiv și ucigător nemaipomenit. E adevărat, șeful spionajului militar, Kiril Budanov, contestă premiera respectivă, afirmând că rușii au mai folosit asemenea bombe, dar e totuși pentru prima dată când publicul află despre aceasta. Premieră sau nu, bomba de 1 500 kg spune multe nu numai despre mersul războiului, ci și despre sentimentele lui Putin, ale rușilor în general, față de ucraineni și față de lume în general. O fi recursul la bombe din ce în ce mai mari o reflexie inversă, reluctantă a abstinenței legate de postul creștin, în care a intrat Rusia pravoslavnică?

Între timp, la televiziunea centrală a Rusiei s-a discutat despre ștergerea de pe fața pământului a orașelor Harkov, Kiev, fiindcă locuitorii acestora nu se opun „regimului nazist”. La o timidă replică a unui invitat că nu ar trebui să se vorbească în asemenea termeni, moderatorul, numit „propagandistul nr.1” al Rusiei, l-a sfătuit să vadă ruinele orașelor Mariupol, Bahmut, Avdeevka...

Și Biserica Ortodoxă Rusă, păstorită de Patriarhul Kirill, mai face un pas spre justificarea genocidului ucrainean, dar și al altor popoare, aprobând, la 27 martie 2024, documentul privind „Prezentul și viitorul Lumii ruse”, adoptat de „Adunarea mondială a poporului rus” (convocată la Moscova, 27-28 noiembrie 2023) și adresat puterii legislative și executive a Federației Ruse.

Potrivit documentului respectiv, „operația militară specială reprezintă o nouă etapă a luptei de eliberare națională a poporului rus împotriva regimului criminal de la Kiev și a Occidentului colectiv din spatele său, luptă desfășurată pe pământurile Rusiei sud-vestice, începând cu anul 2014”. Pare incredibil, dar poporul care lupta cândva pentru victoria comunismului și în numele căruia se ațâța focul revoluției mondiale, care întruchipa internaționalismul proletar și strivea cu cizma sa manifestările de „naționalism burghez” al popoarelor frățești din cadrul URSS și din „lagărul socialist”, se angajează astăzi într-un „Război sfânt” pentru „a apăra cu arma în mână spațiul spiritual unit al Rusiei Sfinte”, „libertatea, statalitatea, identitatea civilizațională, religioasă, națională și culturală”, își asumă misiunea de a „apăra lumea de atacul globalismului și victoria Occidentului căzut în satanism”.

E același popor rus, dar ce metamorfoză radicală! Sare de la ateism militant la „război sfânt” și apărarea identității religioase! Uitând se vede cum apăra cu tancul „cuceririle socialismului” din vecinătatea sa, se declară în defensivă totală, urăște globalismul și se închistează în hotarele „Rusiei Sfinte”...

Dar să nu ne grăbim cu concluziile. „Hotarele Lumii ruse ca fenomen spiritual și cultural-civilizațional sunt mult mai largi decât hotarele de stat atât ale Federației Ruse actuale, cât și ale Rusiei istorice mari”, se spune în document. Adică nu include doar Țările Baltice, Finlanda, Polonia, Ucraina („întregul teritoriu actual al căreia trebuie să intre în zona influenței exclusive a Rusiei”), Republica Moldova... Din lumea rusă fac parte nu numai „reprezentanții ecumenei ruse împrăștiați prin lumea întreagă”, ci și „toți cei pentru care tradiția rusă, lucrurile sacre ale civilizației ruse și marea cultură rusă reprezintă valori supreme și sensul vieții”. Cu alte cuvinte, hotarele lumii ruse, ca și hotarele Rusiei „nu se termină nicăieri”, după cum a spus Putin.

Orice popor poate fi declarat iubitor de cultură rusă și „salvat” de Rusia. „Sensul suprem a existenței Rusiei și a Lumii ruse create de ea – misiunea spirituală – constă în apărarea lumii de rău (pe care îl va stabili Moscova, firește)”, iar „misiunea istorică – să zădărnicească una după alta încercările stabilirii în lume a unei hegemonii universale – încercări de a supune umanitatea unui principiu malefic”.

Ceea ce înseamnă că, oricum s-ar schimba, rușii nu-și abandonează misiunea mesianică. Se amână doar bunăstarea lor. Ei vor continua să „salveze” lumea doar că de altceva, vor sugruma libertatea țărilor vecine sub alt pretext. Rusia trebuie să devină „unul din principalele centre ale lumii multipolare, conducând procesele de integrare și asigurând securitatea și dezvoltarea stabilă în spațiul postsovietic”.

Prioritatea politicii externe a Rusiei e reunirea poporului rus constituit, conform „doctrinei triunității”, din „velicoruși, maloruși și belaruși”, care sunt „ramuri (subetnii)” ale aceluiași popor. Această doctrină „trebuie legiferată și inclusă ca parte integrantă a sistemului juridic rus”. Și este inclusă deja, de facto. Acest document, care poate fi numit al expansiunii ruse, nu conține nimic nou comparativ cu ceea ce a spus și a făcut Putin până acum.

Așadar, Ucraina trebuie să intre în „zona de influență exclusivă a Rusiei” și să-și accepte rolul de subetnie a poporului rus. Acesta e sensul războiului din Ucraina. Rămâne ca ucrainenii și comunitatea internațională să fie de acord. Cât privește integrarea europeană a Republicii Molddova? În niciun caz, ea face parte din „spațiul postsovietic”, „centrul” nostru e de asemenea la Moscova, nu la Bruxelles.

Astfel se explică și pelerinajul continuu al politicienilor proruși la Moscova, cu toate că e război, cu toate că nu pot să meargă acolo decât ocolind Ucraina. Săptămâna trecută le-a venit rândul să călătorească și deputaților dependenți de Ilan Șor. Dar mesajele lor nu s-au deosebit de cele cu care s-au dus acolo socialiștii, comuniștii, liderii de la Comrat. Și nu e de mirare că toți vorbesc una și aceeași, de parcă ar fi niște roboți programați identic. Moscova îi invită să confirme declarațiile Mariei Zaharova de la MID: că actuala guvernare ar fi rusofobă și antirusă, că majoritatea cetățenilor noștri nu ar dori integrarea europeană, ci ar arde de nerăbdare să coopereze cu Rusia pe deasupra (sau dedesubtul?) Ucrainei. Așa se menține starea de război (hibrid) împotriva Republicii Moldova, pentru a lovi cu bombe de 1 500 kg la momentul potrivit.

Problema e cum ne salvăm de „salvatorul” rus care a devenit un pericol continental? Primul răspuns e: renunțând la „neutralitate” și aderând la NATO.