Muzicanților le plac bomboanele

Trustia, elegii politikoase

Eh, Rusia nu-i ceea ce a fost... Unde sunt răscoalele, rebeliunile ei de altădată, iraționale, înspăimântătoare, clasice... Se vede că ursul rus a fost îmblânzit, se mai burzuluiește, mai mormăie din când în când, dar se liniștește când i se promite o bomboană, se duce cuminte la război și moare curajos, patriotic, întru sporirea în ruble a venitului familiei sale, pentru o Lada, dacă e mai norocos...

Rebeliunea lui Prigojin a dat chix, înainte de a începe cu adevărat, lumea nici nu reușise să-și facă rezerve de cocoșei sau floricele (popcorn). El se grozăvea că se duce cu muzicanții săi, înarmați până-n dinți, amatori fanatici ai lui Wagner, la Moscova, să facă ordine și dreptate, dar nu a ajuns decât până la Voronej, dacă o fi ajuns. L-a luat cu vorba Lukașenko, l-a dus cu zăhărelul și Prigojin a ordonat muzicanților să se întoarcă pe frontul ucrainean, iar el se va aciua în pădurile din Belarus. Se anunța un show de milioane, dar a ieșit unul de doi bani, subiect de telenovelă.

Putin ștersese deja putina, după ce chemase poporul să-l apere, să nu admită repetarea anului 1917, când soldații ruși au întors armele împotriva celui care i-a trimis la război. Sigur, lui Putin nu îi surâde destinul ultimului țar nominal al Rusiei, nu vrea să intre în istorie împușcat cu familia sa și ar fi firesc, dacă, ascunzându-se în buncăr, nu ar zăngăni arma nucleară... De ce o zăngănește, dacă se teme de radiație?

Acum stau și mă întreb de ce a riscat Putin, pomenind despre anul 1917? O fi uitat ce a învățat la școală: că revoluția din 1917 a fost un eveniment progresist, a pus bazele construcției primului stat al muncitorilor și țăranilor din lume, deschizând calea spre viitorul luminos al omenirii. Faptul că rușii nu s-au grăbit să-i oprească pe muzicanții lui Prigojin în marșul lor spre Moscova, e o dovadă că repetarea anului 1917 nu-i sperie, că mai așteaptă realizarea programului PCUS, ca să trăiască în comunism.

Al vostru mistagog, Ion Buraga