Muncești mult și nu ai timp de viață personală? S-o crezi tu!

Sursa: psychologies.ro

Am tot întâlnit persoane care se plâng că nu au timp pentru o viață personală. Bărbați și femei deopotrivă, se vaită că muncesc prea mult… iar asta le ocupă tot timpul. Să vorbim, totuși, despre adevăratul motiv pentru care petrecem tot timpul muncind.

Avem nevoie de bani, este absurd să spunem că nu, dar din păcate educația financiară ne lipsește complet, iar cunoștințele noastre legate de administrarea unui buget tind vertiginos spre zero. Sau, spre „vreau acum rochia aceea” sau „ies și în seara asta cu băieții”.

Între gratificările imediate, care sunt extrem de atractive și rolul de consumator pe care ni-l asumăm atât de ușor… timpul trece, finanțele la fel. Nu investim în nimic, nu economisim și ne trezim că vrem mai multe și nu prea ni le permitem.

Deseori, apelăm la mai multă muncă pentru a suplini un deficit inexistent. Dar, oricât ar suna a „burnout” să te încarci cu atâta muncă, sună mai mult a alegere greșită și neidentificare a priorităților.

Nu ne lipsesc șapte creme de față și nici un televizor cu diagonala și mai mare, ci o viață personală. Altfel, necrologul nostru va fi scurt și la obiect „A muncit mult și avea diverse bunuri personale”.

Dacă nu ești pregătit să ai o viață personală, atunci ești ideal pentru eticheta de workaholic. Nu spun că nu există pasionați, carieriști, dedicați profesiei și dezvoltării cunoștințelor și abilităților din domeniu. Poate chiar foarte buni profesioniști.

Dar chiar și ei au un mare minus la capitolul viață personală. Iar aici se înscriu chiar și cei care pot bifa un soț sau o soție, ba și niscaiva copii. Nu e suficient să bifezi, ci să fii prezent.

Ori, dacă în relația cu tine tu ești evaziv și îți spui minciuni frumoase despre cât de importantă e munca ta, același comportament îl vei avea și față de ceilalți.

Știai că prietenii sunt cei care asigură o mai mare satisfacție a vieții și sporirea stării de fericire și mulțumire? Da, vorbim despre persoanele acelea pe care nu le suni și cu care pierzi legătura pentru că tu ai de muncă.

De ce evităm să ne trăim viața și preferăm scuzele? În primul rând, este mai simplu să ne mințim, așa cum este mult mai ușor să păstrăm tiparele, fie ele și defectuoase. Pentru că le cunoaștem, știm unde duc sau, mai rău, ne identificăm cu ele și ne spunem că „așa suntem noi”.

Problemele noastre emoționale, pe care nu le adresăm și nu încercăm să le rezolvăm întrucât „nu există” sau „eu nu sunt o persoană slabă și vulnerabilă” își cer dreptul… și îl și obțin.

Nu există persoane pasionate și fascinate de muncă, ci doar persoane capabile să se identifice pe sine doar cu rolul profesional. Cei care știu că este singura zonă a vieții lor în care dețin controlul, în care pot produce schimbări în avantajul lor, în care se simt împliniți.

…Cei cărora le este teamă să nu sufere în viața lor personală, mai mereu imperfectă și incontrolabilă. Și totuși, să nu uităm un citat frumos care spune: „Problema este că tu crezi că ai timp”.

Viața trece pe lângă noi, iar trăiește clipa nu înseamnă să fii pe fază când se atribuie proiectele în plus și nici să îți iei și un part-time dacă apare ocazia. Înseamnă să te uiți la tine, în primul rând, și apoi în jur.

Este mult mai simplu să îți gestionezi bugetul responsabil, să gândești în termeni de strategie financiară, să renunți la inutilități compulsive („vreau să cumpăr aia acum”) și să trăiești cu și printre oameni. Nu doar colegii de muncă.

Ieși, socializează, păstrează-ți relațiile de prietenie și fă-ți prieteni noi, acceptă că viața emoțională nu este perfectă și orice relație de orice natură, implică riscuri.

Renunță la a mai spune că nu ai timp de o viață personală pentru că muncești. Renunță să muncești până la epuizare și bucură-te de viața ta personală. În general, primim doar una, pe când dintre joburi, avem de ales…

Sursa: psychologies.ro