Mesaj EMOȚIONANT al unei victime a deportărilor din Basarabia la moartea Regelui Mihai: „I-am înmânat un colac mare pe un prosop...”

Doliu în Ţara Românească. Doliu în inimile tuturor românilor de pretutindeni. Este o mare pierdere pentru întreaga Românie şi pentru toţi românii din întreaga lume.

Am avut fericirea în viaţa mea să-l văd pe Majestatea Sa Regele Mihai de două ori. Prima dată în vara anului 1936, când, împreună cu Majestatea Sa Regele Carol al II-lea al României, au vizitat oraşul Chişinău şi, la întoarcere spre Bucureşti, au trecut prin orăşelul Hânceşti, unde au fost întâmpinaţi de un cor care a cântat imnul regal:

Trăiască Regele, În pace şi onor,
De Ţară iubitor, Şi-apărător de Ţară.

Tatăl meu care a fost decorat cu Crucea de Aur de către Majestatea Sa Carol al II-lea s-a apropiat şi i-a înmânat Regelui un colac, aşezat pe un prosop foarte mare şi frumos, având de jur împrejur horboţică croşetată de mama. Majestatea Sa Carol al II-lea a luat, zâmbind, colacul, l-a sărutat şi i l-a dat persoanei care îl însoţea, s-a salutat cu tata, strângându-i mâna, a vorbit ceva cu el, apoi s-a salutat cu tot poporul, ridicând mâna.

M-am uitat atent la Prinţul Mihai, un băiat extrem de serios, îmbrăcat în uniformă de străjer – costum şi bască albastră. Dânsul n-a zâmbit nici măcar o dată.

După 70 de ani, în anul 2006, l-am văzut pe Majestatea Sa Regele Mihai la inaugurarea Cimitirului ostaşilor români căzuţi în al Doilea Război Mondial, din localitatea Ţiganca, Republica Moldova.

Cu mândrie în suflet, având ocazia să-l văd a doua oară, i-am înmânat un colac mare pus pe un prosop, spunându-i următoarele cuvinte:

„Măria Ta, 70 de ani în urmă, în 1936, Dumneavoastră, împreună cu Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, aţi vizitat oraşul Chişinău şi, la întoarcere spre Bucureşti, aţi trecut prin orăşelul Hânceşti, unde aţi fost întâmpinaţi de o mulţime de locuitori ai Basarabiei cu aplauze şi strigăte „Trăiască Regele!”. Atunci, tatăl meu i-a înmânat Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea un colac mare, pe un prosop brodat frumos de mama mea. Majestatea Sa Carol a primit acel colac cu plăcere. Astăzi, cu bucurie că ne-aţi vizitat, Vă înmânez şi eu acest colac în amintirea tatălui meu, care a fost devotat Patriei Mame România. Însă, la 13 iunie 1941, organele barbare sovietice au deportat familia noastră în pustiurile Kazahstanului, iar tata a fost condamnat la moarte prin împuşcare numai pentru că a fost nouă ani primar şi deputat în Parlamentul României. Pentru merite deosebite, tata a fost decorat de către Majestatea Sa Regele Carol al II-lea cu Crucea de Aur. Tata a mai fost şi secretar al Partidului Liberal din Basarabia, a conlucrat cu ministrul Afacerilor Interne al României Ion Inculeţ, care era şi preşedintele Partidului Liberal al Basarabiei”.

Când Majestatea Sa Regele Mihai a luat colacul şi prosopul, mâinile îi tremurau, probabil de emoţie, amintindu-şi de anii copilăriei, de familia sa şi de groaznica tragedie a popoului basarabean.

Eu cu durere în suflet transmit condoleanţele mele tuturor românilor de pretutindeni. Dumnezeu a luat un suflet care va fi aranjat în rând cu toţi sfinţii”.

Valentina Sturza, deportată de două ori, în 1941 şi în 1950
Chişinău, 6 decembrie 2017