Satul „hobbiţilor” din Rogojeni vrea să renască prin turism rural şi tradiţii moldoveneşti

Un cătun moldovenesc aflat în declin, Rogojeni, cu o mână de case pe jumătate îngropate, supranumit ”satul hobbiţilor”, mizează pe tradiţii pentru a renaşte şi a atrage vizitatori. ”Ne temem că comuna va dispărea, pentru că mai sunt foarte puţini oameni”, spune primarul Ruslan Groza, profesor de istorie în vârstă de 46 de ani, care mai conduce aproximativ 30 de săteni, faţă de cei 200 câţi erau în urmă cu câteva zeci de ani.

”Vreau să dezvolt această localitate, să construiesc drumuri, să renovez casele care mai pot fi renovate şi să dezvolt turismul”, declară el, convins că aceasta e şansa satului. Rogojeni, situat la două ore la nord de aeroportul din Chişinău, capitala acestei ţări cu 2,4 milioane de locuitori, este una dintre rarele aşezări care mai au case joase, numite ”băşti”.

Cu uşile lor mici de la intrare, care te obligă să te apleci, aceste locuinţe pitoreşti din piatră sunt pe jumătate îngropate în dealuri înverzite, departe de drumuri asfaltate şi de agitaţia urbană. Tot mai mulţi turişti au început să vină după deschiderea către public a unei case din sat, renovată în 2020, povesteşte Groza, care admite că nu ţine o socoteală exactă a numărului de vizitatori.

Când AFP a ajuns la Rogojeni, la începutul lui ianuarie, Sangkyoung Lee, un student sud-coreean, se afla printre invitaţii veniţi să deguste porc fript în fân, preparat pentru festinul din Ajunul Crăciunului, sărbătorit la 7 ianuarie de unele ţări şi parohii ortodoxe. Astfel de obiceiuri sunt ”greu de văzut” în alte părţi, spune tânărul de 22 de ani, uimit în faţa porcului aburind, sub fulgii de zăpadă.

Înăuntrul casei transformate în muzeu se servesc apoi o tocană, mămăligă cu brânză de capră, roşii verzi marinate şi vin roşu. Toate sunt aşezate pe o masă dintr-o cameră mică, cu pereţi albaştri, decoraţi cu covoare brodate în culori vii. Ruslan Groza, mândru de acest patrimoniu, recunoaşte însă că cea mai mare parte a clădirilor au fost abandonate, inclusiv vechea şcoală şi o biserică din care au mai rămas doar pereţii exteriori.

”RĂCOARE VARA, CALD IARNA”

În timp ce zeci de mii de moldoveni aleg anual să emigreze în căutarea unei vieţi mai bune, depopularea rurală acţionează ca o otravă lentă şi obligă satele să se unească. Începând cu 2014, s-a pierdut aproape o jumătate de milion de locuitori, potrivit recensământului din 2024. Mariana Groza, soţia primarului, crede că numai ”tradiţia poate inversa această tendinţă”.

Profesoară de literatură şi de franceză, această femeie de 45 de ani a lansat un atelier de broderie şi de costume populare, pe care îl promovează pe TikTok. ”Nu trece o zi fără să lucrez la goblen sau să croşetez. Dacă nu o fac, am impresia că mi-am pierdut ziua”, mărturiseşte ea. Împreună cu alte femei, inclusiv două octogenare, cântă cântece tradiţionale în faţa muzeului, sună din clopoţel, iar un bărbat le acompaniază la acordeon.

Pe una dintre melodiile cele mai antrenante, cele două bunici încep să danseze cu o bucurie molipsitoare. ”Atunci când m-am căsătorit aici, era multă lume. Erau copii, satul era frumos”, îşi aminteşte una dintre ele, Maria Ardeleanu. ”Acum nu mai e nimeni. Doar noi, o mână de femei bătrâne”, spune cu regret, dar adaugă că îi face plăcere să vorbească cu turiştii curioşi să afle cum e viaţa la ”başcă”.

”Le spun că vara e răcoare, că este plăcut în interior şi că iarna este cald şi că nu ies prea mult”, explică ea, lăudând izolaţia naturală a locuinţei tradiţionale. La final, când se termină cântecele şi cântăreţii aruncă boabe de grâu către ascultători, în semn de prosperitate, partenera ei de dans începe să numere câte a prins. ”Opt”, calculează ea veselă. ”Tradiţia spune că ăsta e numărul de ani care-mi mai rămân de trăit”.