Stiri
La lucru în pădure
Mărturisiri vii
Social
29.06.2013
15:41
1580
1580
La lucru în pădure
Represiuni staliniste: Vieţi care au fost distruse complet. Cât de îngrozitor a fost atunci şi cât de mult au suferit pe nedrept acele mii de oameni...
Aurelia Borzin
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi ceea ce a urmat până prin anii ’50 a rămas în memoria locuitorilor Europei Centrale şi de Est ca una a deportărilor, a lagărelor de muncă forţată, a migraţiilor, a foamei şi a represiunilor. Avem istoria „oficială” a acestor fenomene, în manuale şi monografii. Avem arhivele şi ziarele timpului ca surse veridice a ceea ce s-a întâmplat. Dar mai avem şi o istorie orală, a amintirilor martorilor şi victimelor, încă puţin valorificată...
O istorie a reprezentărilor şi emoţiilor
În ce coordonate este fixată memoria acelor care au trăit istoria pe care noi o citim astăzi din manuale şi monografii? Ce şi cum îşi aduc aminte oamenii despre evenimentele de după cel de-al Doilea Război Mondial? Cartea „Deportările din regiunile vecine – Cernăuţi (Ucraina) în anii 1944-1953 şi raioanele Briceni, Ocniţa şi Edineţ (Moldova) în anii 1949-1951” este concepută în jurul a mai multe interviuri cu victimele represiunilor regimului stalinist.
Intenţia autorilor a fost de a crea o arhivă de mărturii „vii”, care se înscriu într-o istorie a reprezentărilor şi emoţiilor. Această istorie vine cu un altfel de demers, cu o altă abordare, care încă nu s-au afirmat pe deplin, mai ales la noi, în spaţiul post-sovietic. Ideea acestor istorici a fost să întâlnească oameni care au supravieţuit represiunilor şi care ar putea să povestească despre experienţele lor. În acest sens, de la ’91 încoace, terenul nu a fost pregătit. Numărul acestor oameni scade de la un an la altul. Iar majoritatea celor care au rămas în viaţă sunt acei care în anii ’40 erau copii sau tineri...
„Oamenii aceştia nu vor neapărat să acuze pe cineva, oamenii aceştia vor ca glasul lor să fie auzit”, e de părere unul dintre autorii cărţii, Marius Tărâţă. „Sunt istorii care nu au fost valorificate. Eu, cel puţin, am simţit în cazul unor persoane pe care le-am intervievat că aveau o anumită bucurie, nu în sensul comun de bucurie, dar în sensul că se despovărează pe această cale a spunerii, că lucrurile acestea interesează pe cineva şi că au fost auzite”.
Corbii negri
Chiar dacă în presa din epocă ţăranii sunt înfăţişaţi cu chipuri zâmbitoare şi vesele, cu diverse unelte agricole în mâini lucrând pământul, în realitate, modul în care s-a făcut colectivizarea şi lucrul în colhoz au fost forţate, iar pentru „nesupunere” erau aspru pedepsiţi. „Luau pâinea de la oameni. Fiecare trebuia să dea pâine, lemn, lână, carne. Storceau de la oameni tot ce aceştia aveau şi atunci oamenii erau nevoiţi să meargă în colhoz şi să lucreze pe degeaba. Iar cine nu dorea, acela era considerat chiabur. Îţi «coseau» un dosar şi gata. Iar el ce să facă? Era că fiecare nu prea ieşea în lume. În noapte cutreiera «corbul negru». Iar dimineaţa se afla că acela a fost luat, acelălalt a fost luat. Ne temeam, pentru că au început arestările, de eşti vinovat sau de nu eşti vinovat. Au fost sate din care au ridicat în masă. Luau totul, dărâmau grajdurile, hambarele şi-i ridicau la Donbas sau la Hersones” (Ivan Hruşca, 85 de ani).
Metafora „corbului negru” apare în mărturiile mai multor victime făcând referire la oamenii care lucrau în sistemul administrativ, la cei care făceau politica şi stabileau regulile de atunci. În pofida faptului că dicţionarul de simboluri vorbeşte despre corb ca despre o pasăre inteligentă, valoarea lui simbolică în diferite mitologii rămâne a fi malefică şi distrugătoare – un fel de inteligenţă negativă. „În noapte apărea «corbul negru» şi îi lua pe vecinii noştri la sovietul sătesc – în special intelighenţia sătească şi oamenii înstăriţi, iar de acolo la Cernăuţi şi după, în Siberia. Nimeni nu ştia cu siguranţă unde era dus” (Afanasii Trifonenco, 72 de ani).
„Sub nemţi şi români era mai uşor şi mai vesel să trăieşti. I-am vrut pe ruşi, dar când am auzit că ei luau în Siberia şi ridicau, doream să dăm şi ultima hăinuţă, doar să nu fie ei aici. Iar când au venit nemţii, oamenii au început să trăiască mai uşor. La un moment dat tata a spus că nemţii fug. Nu poate fi – noi nădăjduim că va fi mai bine, iar ei fug. Când ruşii s-au întors, au început să inspecteze casele. Tata s-a dus până în hambar şi îmi spune să fug. Toată lumea tremura că va fi ridicată în Siberia” (Maria Ţâbuliac-Bondari, 86 de ani). „Cel mai mult ne temeam că spuneau „Vin ruşii!” (Eleonora Bizovi, 79 de ani).
Deportaţi în vagoane de marfar
„Batalionul de vânători a înconjurat casa şi a făcut căutări, a descris proprietatea şi ne-au spus: «Vă ridicăm pe motivul că am reuşit să vă luăm». Şi ne-au dus la Cernăuţi şi ne-au cazat sub cerul liber lângă calea ferată. Şi ne-au ţinut acolo poate o săptămână, până când nu au adus suficientă lume pentru un eşalon. Pentru că trebuia de completat un eşalon cu oameni. Aduceau familii întregi din locuri diferite. Aceasta era în anul ’45. Taman în mai s-a terminat războiul, iar noi am fost ridicaţi în iulie. Aceasta a fost 67 de ani în urmă. Noi am lăsat două vaci, capre, oi, porci, mult grâu. Ne-au încărcat în vagoane de marfar. Vagoanele erau cu găuri deoarece războiul s-a terminat. Aveau găuri de la bucăţi de proiectile, gloanţe. Şi ne-au dus sub pază până în Siberia. Câteodată trenul se oprea. Oamenii ieşeau şi găteau, deoarece în vagon nu se putea de făcut foc. Apoi trenul dădea semnal, gardianul striga: «По вагонам!». Cel care gătea şi nu reuşise să termine trebuia să plece mai departe. Cădea ploaie, noi ţineam vase pentru că ne curgea apa în cap. Nouă copiilor ne era atât de interesant. Ne uităm pe geam – peste tot tancuri lovite, avioane doborâte. De două luni s-a terminat războiul, dar nimic încă nu e strâns. Şi pe noi ne duc...” (Afanasii Trifonenco, 72 de ani). Un copil nu resimte atât de tragic faptul că este deportat. Spre deosebire de părinţi, el nu poate resimţi şocul pierderii gospodăriei, a morii sau a lăptăriei. El percepe această experienţă mai mult din perspectiva unui joc.
Au mers foarte mult timp în vagoane, e vorba de săptămâni. Foarte curând deportaţii intră în toamnă, care în Siberia e deja iarnă... Oamenii mai sensibili încep să moară, iar cei care supravieţuiesc iau hainele de pe morţi ca să se îmbrace, temperaturile ajungând până la minus 40 de grade.
Unde să fugi?
În Siberia au fost puşi să locuiască în barăci. Barăcile deja nu mai erau păzite, deoarece deportaţii lucrau împreună cu oamenii de la faţa locului. „De fugit n-aveai unde fugi. Să fugi înapoi, unde să fugi?”, se întreabă retoric Niculae, unul din represaţi.
Victimele deportărilor erau exploatate în mod inuman ca forţă de muncă. De exemplu, erau impuse să taie lemne în pădure fără echipament. Nici măcar mănuşi nu aveau. Li s-au dat securi şi ferestraie şi li s-a spus că trebuie să îndeplinească norma. Femeile lucrau umăr la umăr cu bărbaţii la cele mai grele munci. „Două femei tăiau un copac”, mărturiseşte Afanasii Trifonenco.
„Când noi lucram, dacă gardianul spunea «culcat», toţi se culcau pe ceea ce era sub picioare, neuitându-se la aceea dacă era mlaştină sau zăpadă. Odată ne-au dus la o carieră de piatră. Şi ne-au spus să săpăm un cotlovan. Maistrul ne-a măsurat norma care trebuia să o facem – opt metri în adâncime şi şase metri în lăţime” (Maria Ţâbuliac-Bondari). Pentru neîndeplinirea normei aceste femei erau restricţionate în alimentare primind doar câteva sute de grame de pâine pe zi. Până a început foametea şi atunci... aceste câteva sute de grame de pâine – pe jumătate cu resturi de ovăz şi umedă, a devenit raţia zilnică a tuturor. Bătrânilor şi copiilor nu li se dădea nici măcar atât, fiindcă nu erau capabili să muncească.
Gândirea religioasă românească
Era duminică, una din primele duminici după ce ajunseseră în Siberia. Dimineaţă vin militarii şi scot lumea la muncă. Una din femei refuză să meargă şi este forţată să se ducă. În cursul zilei această femeie moare. Unul din copacii pe care îi tăiau a căzut peste ea. E un fapt care, dincolo de caracterul său accidental, se înscrie în gândirea religioasă românească. Acea femeie, ţărancă din Bucovina, credea profund că e un sacrilegiu să lucrezi duminica, că e ceva de neconceput. Şi atunci poţi să te aştepţi la orice că (ţi) se va întâmpla... „Multe greutăţi, multe au fost şi pe toate le-a făcut regimul. Mulţi s-au pierdut. Multora le-au rămas oasele prin păduri pe meleaguri străine” (Niculaie al lui Ion Scripcariu, 87 de ani).
„The Deportations from the Neighbouring Chernivtsy Region (Ukraine) in 1944-1953 and from the Bricheny, Oknitsa and Edinets Regions (Moldova) in 1949-1951” („Deportările din regiunile vecine – Cernăuţi (Ucraina) în anii 1944-1953 şi raioanele Briceni, Ocniţa şi Edineţ (Moldova) în anii 1949-1951”)
Cartea este rezultatul unui proiect internațional de cercetare, elaborat în cadrul Programului „Geschichtswerkschtatt Europa”, cu susținerea Institutului pentru Istorie Aplicată și are drept scop studiul memoriei colective privind politicile represive bolşevice în raioanele din nordul Republicii Moldova și regiunea Cernăuți, în anii 1944-1951. A fost editată în limba engleză, fiind destinată în special publicului din Occident.
Cei trei autori, tineri istorici: Maryan Lopata (Ucraina), Andrey Mastyka (Belarus) și Marius Tărâță (R. Moldova), au abordat problema deportărilor din mai multe perspective: a ziarelor, a arhivelor, a istoriografiei şi a mărturiilor orale, punând accent pe cea din urmă, pe memoriile victimelor represiunilor staliniste şi ale rudelor acestora care au supravieţuit până în zilele noastre.
Aurelia Borzin
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi ceea ce a urmat până prin anii ’50 a rămas în memoria locuitorilor Europei Centrale şi de Est ca una a deportărilor, a lagărelor de muncă forţată, a migraţiilor, a foamei şi a represiunilor. Avem istoria „oficială” a acestor fenomene, în manuale şi monografii. Avem arhivele şi ziarele timpului ca surse veridice a ceea ce s-a întâmplat. Dar mai avem şi o istorie orală, a amintirilor martorilor şi victimelor, încă puţin valorificată...
O istorie a reprezentărilor şi emoţiilor
În ce coordonate este fixată memoria acelor care au trăit istoria pe care noi o citim astăzi din manuale şi monografii? Ce şi cum îşi aduc aminte oamenii despre evenimentele de după cel de-al Doilea Război Mondial? Cartea „Deportările din regiunile vecine – Cernăuţi (Ucraina) în anii 1944-1953 şi raioanele Briceni, Ocniţa şi Edineţ (Moldova) în anii 1949-1951” este concepută în jurul a mai multe interviuri cu victimele represiunilor regimului stalinist.
Intenţia autorilor a fost de a crea o arhivă de mărturii „vii”, care se înscriu într-o istorie a reprezentărilor şi emoţiilor. Această istorie vine cu un altfel de demers, cu o altă abordare, care încă nu s-au afirmat pe deplin, mai ales la noi, în spaţiul post-sovietic. Ideea acestor istorici a fost să întâlnească oameni care au supravieţuit represiunilor şi care ar putea să povestească despre experienţele lor. În acest sens, de la ’91 încoace, terenul nu a fost pregătit. Numărul acestor oameni scade de la un an la altul. Iar majoritatea celor care au rămas în viaţă sunt acei care în anii ’40 erau copii sau tineri...
„Oamenii aceştia nu vor neapărat să acuze pe cineva, oamenii aceştia vor ca glasul lor să fie auzit”, e de părere unul dintre autorii cărţii, Marius Tărâţă. „Sunt istorii care nu au fost valorificate. Eu, cel puţin, am simţit în cazul unor persoane pe care le-am intervievat că aveau o anumită bucurie, nu în sensul comun de bucurie, dar în sensul că se despovărează pe această cale a spunerii, că lucrurile acestea interesează pe cineva şi că au fost auzite”.
Corbii negri
Chiar dacă în presa din epocă ţăranii sunt înfăţişaţi cu chipuri zâmbitoare şi vesele, cu diverse unelte agricole în mâini lucrând pământul, în realitate, modul în care s-a făcut colectivizarea şi lucrul în colhoz au fost forţate, iar pentru „nesupunere” erau aspru pedepsiţi. „Luau pâinea de la oameni. Fiecare trebuia să dea pâine, lemn, lână, carne. Storceau de la oameni tot ce aceştia aveau şi atunci oamenii erau nevoiţi să meargă în colhoz şi să lucreze pe degeaba. Iar cine nu dorea, acela era considerat chiabur. Îţi «coseau» un dosar şi gata. Iar el ce să facă? Era că fiecare nu prea ieşea în lume. În noapte cutreiera «corbul negru». Iar dimineaţa se afla că acela a fost luat, acelălalt a fost luat. Ne temeam, pentru că au început arestările, de eşti vinovat sau de nu eşti vinovat. Au fost sate din care au ridicat în masă. Luau totul, dărâmau grajdurile, hambarele şi-i ridicau la Donbas sau la Hersones” (Ivan Hruşca, 85 de ani).
Metafora „corbului negru” apare în mărturiile mai multor victime făcând referire la oamenii care lucrau în sistemul administrativ, la cei care făceau politica şi stabileau regulile de atunci. În pofida faptului că dicţionarul de simboluri vorbeşte despre corb ca despre o pasăre inteligentă, valoarea lui simbolică în diferite mitologii rămâne a fi malefică şi distrugătoare – un fel de inteligenţă negativă. „În noapte apărea «corbul negru» şi îi lua pe vecinii noştri la sovietul sătesc – în special intelighenţia sătească şi oamenii înstăriţi, iar de acolo la Cernăuţi şi după, în Siberia. Nimeni nu ştia cu siguranţă unde era dus” (Afanasii Trifonenco, 72 de ani).
„Sub nemţi şi români era mai uşor şi mai vesel să trăieşti. I-am vrut pe ruşi, dar când am auzit că ei luau în Siberia şi ridicau, doream să dăm şi ultima hăinuţă, doar să nu fie ei aici. Iar când au venit nemţii, oamenii au început să trăiască mai uşor. La un moment dat tata a spus că nemţii fug. Nu poate fi – noi nădăjduim că va fi mai bine, iar ei fug. Când ruşii s-au întors, au început să inspecteze casele. Tata s-a dus până în hambar şi îmi spune să fug. Toată lumea tremura că va fi ridicată în Siberia” (Maria Ţâbuliac-Bondari, 86 de ani). „Cel mai mult ne temeam că spuneau „Vin ruşii!” (Eleonora Bizovi, 79 de ani).
Deportaţi în vagoane de marfar
„Batalionul de vânători a înconjurat casa şi a făcut căutări, a descris proprietatea şi ne-au spus: «Vă ridicăm pe motivul că am reuşit să vă luăm». Şi ne-au dus la Cernăuţi şi ne-au cazat sub cerul liber lângă calea ferată. Şi ne-au ţinut acolo poate o săptămână, până când nu au adus suficientă lume pentru un eşalon. Pentru că trebuia de completat un eşalon cu oameni. Aduceau familii întregi din locuri diferite. Aceasta era în anul ’45. Taman în mai s-a terminat războiul, iar noi am fost ridicaţi în iulie. Aceasta a fost 67 de ani în urmă. Noi am lăsat două vaci, capre, oi, porci, mult grâu. Ne-au încărcat în vagoane de marfar. Vagoanele erau cu găuri deoarece războiul s-a terminat. Aveau găuri de la bucăţi de proiectile, gloanţe. Şi ne-au dus sub pază până în Siberia. Câteodată trenul se oprea. Oamenii ieşeau şi găteau, deoarece în vagon nu se putea de făcut foc. Apoi trenul dădea semnal, gardianul striga: «По вагонам!». Cel care gătea şi nu reuşise să termine trebuia să plece mai departe. Cădea ploaie, noi ţineam vase pentru că ne curgea apa în cap. Nouă copiilor ne era atât de interesant. Ne uităm pe geam – peste tot tancuri lovite, avioane doborâte. De două luni s-a terminat războiul, dar nimic încă nu e strâns. Şi pe noi ne duc...” (Afanasii Trifonenco, 72 de ani). Un copil nu resimte atât de tragic faptul că este deportat. Spre deosebire de părinţi, el nu poate resimţi şocul pierderii gospodăriei, a morii sau a lăptăriei. El percepe această experienţă mai mult din perspectiva unui joc.
Au mers foarte mult timp în vagoane, e vorba de săptămâni. Foarte curând deportaţii intră în toamnă, care în Siberia e deja iarnă... Oamenii mai sensibili încep să moară, iar cei care supravieţuiesc iau hainele de pe morţi ca să se îmbrace, temperaturile ajungând până la minus 40 de grade.
Unde să fugi?
În Siberia au fost puşi să locuiască în barăci. Barăcile deja nu mai erau păzite, deoarece deportaţii lucrau împreună cu oamenii de la faţa locului. „De fugit n-aveai unde fugi. Să fugi înapoi, unde să fugi?”, se întreabă retoric Niculae, unul din represaţi.
Victimele deportărilor erau exploatate în mod inuman ca forţă de muncă. De exemplu, erau impuse să taie lemne în pădure fără echipament. Nici măcar mănuşi nu aveau. Li s-au dat securi şi ferestraie şi li s-a spus că trebuie să îndeplinească norma. Femeile lucrau umăr la umăr cu bărbaţii la cele mai grele munci. „Două femei tăiau un copac”, mărturiseşte Afanasii Trifonenco.
„Când noi lucram, dacă gardianul spunea «culcat», toţi se culcau pe ceea ce era sub picioare, neuitându-se la aceea dacă era mlaştină sau zăpadă. Odată ne-au dus la o carieră de piatră. Şi ne-au spus să săpăm un cotlovan. Maistrul ne-a măsurat norma care trebuia să o facem – opt metri în adâncime şi şase metri în lăţime” (Maria Ţâbuliac-Bondari). Pentru neîndeplinirea normei aceste femei erau restricţionate în alimentare primind doar câteva sute de grame de pâine pe zi. Până a început foametea şi atunci... aceste câteva sute de grame de pâine – pe jumătate cu resturi de ovăz şi umedă, a devenit raţia zilnică a tuturor. Bătrânilor şi copiilor nu li se dădea nici măcar atât, fiindcă nu erau capabili să muncească.
Gândirea religioasă românească
Era duminică, una din primele duminici după ce ajunseseră în Siberia. Dimineaţă vin militarii şi scot lumea la muncă. Una din femei refuză să meargă şi este forţată să se ducă. În cursul zilei această femeie moare. Unul din copacii pe care îi tăiau a căzut peste ea. E un fapt care, dincolo de caracterul său accidental, se înscrie în gândirea religioasă românească. Acea femeie, ţărancă din Bucovina, credea profund că e un sacrilegiu să lucrezi duminica, că e ceva de neconceput. Şi atunci poţi să te aştepţi la orice că (ţi) se va întâmpla... „Multe greutăţi, multe au fost şi pe toate le-a făcut regimul. Mulţi s-au pierdut. Multora le-au rămas oasele prin păduri pe meleaguri străine” (Niculaie al lui Ion Scripcariu, 87 de ani).
„The Deportations from the Neighbouring Chernivtsy Region (Ukraine) in 1944-1953 and from the Bricheny, Oknitsa and Edinets Regions (Moldova) in 1949-1951” („Deportările din regiunile vecine – Cernăuţi (Ucraina) în anii 1944-1953 şi raioanele Briceni, Ocniţa şi Edineţ (Moldova) în anii 1949-1951”)
Cartea este rezultatul unui proiect internațional de cercetare, elaborat în cadrul Programului „Geschichtswerkschtatt Europa”, cu susținerea Institutului pentru Istorie Aplicată și are drept scop studiul memoriei colective privind politicile represive bolşevice în raioanele din nordul Republicii Moldova și regiunea Cernăuți, în anii 1944-1951. A fost editată în limba engleză, fiind destinată în special publicului din Occident.
Cei trei autori, tineri istorici: Maryan Lopata (Ucraina), Andrey Mastyka (Belarus) și Marius Tărâță (R. Moldova), au abordat problema deportărilor din mai multe perspective: a ziarelor, a arhivelor, a istoriografiei şi a mărturiilor orale, punând accent pe cea din urmă, pe memoriile victimelor represiunilor staliniste şi ale rudelor acestora care au supravieţuit până în zilele noastre.
Stiri relevante
17.07.2015
11:00
5103
Răsturnare de situație! Cei 36 de copii de la grădinița din Briceni NU s-au intoxicat de la produse alimentare
23.02.2015
14:19
3818
Un liceu din Briceni a fost ÎNCHIS: 50 de elevi au GRIPĂ
19.02.2015
14:11
4578
Agenţii economici din Briceni, puși pe JAR de către autorități
25.01.2014
09:56
6623
BEBELUȘ de două luni, MORT la Briceni după administrarea unui vaccin?
06.01.2014
13:17
1784
O femeie de 55 de ani A FOST SALVATĂ dintr-o fântână
25.11.2013
17:04
2733
În R. Moldova a căzut prima zăpadă din acest an!
01.10.2013
11:30
3345
Primul incubator de afaceri din mediul rural va fi deschis în comuna Larga din Briceni
23.08.2013
11:00
1791
„Trenul durerii” va fi inaugurat, astăzi, la Chișinău
06.07.2013
08:15
1255
Politicienii vor comemora separat victimele deportărilor
24.03.2025
12:32
12413
Edineț: Cinci ani de închisoare pentru un bărbat care și-a răpit copilul de un an și i-a pus cuțitul la gât atunci când femeia a vrut să-l recupereze
05.09.2020
17:44
49149
Douăzeci și două de filme moldovenești în cadrul proiectului Filme din Moldova – online (VIDEO)
18.08.2020
11:57
40751
Un muncitor a căzut în groapa șantierului, la Ciocana
17.07.2015
11:00
23.02.2015
14:19
19.02.2015
14:11
25.01.2014
09:56
06.01.2014
13:17
25.11.2013
17:04
01.10.2013
11:30
23.08.2013
11:00
06.07.2013
08:15
24.03.2025
12:32
05.09.2020
17:44
18.08.2020
11:57
Top stiri
11.11.2026
19:06
23
Premierul Vasile Tofan, la COP31: energia regenerabilă se apropie de 30% din electricitatea Moldovei
11.11.2026
18:45
228
Kushner și Witkoff se întâlnesc cu Putin și Zelenski după negocierile de la Abu Dhabi
11.11.2026
18:39
225
Moldova are o speranță de viață estimată la 71,6 ani în 2026 și ocupă locul 166
11.11.2026
18:15
260
Moscova ia în calcul pacte de neagresiune cu state membre individuale ale NATO
11.11.2026
17:17
291
Investigații ecografice mai aproape de pacienții din Căușeni, Orhei și Soroca
11.11.2026
17:02
382
36 de familii din Chișinău beneficiază de locuințe mai eficiente energetic prin FEERM
11.11.2026
16:49
347
Sala Bibliotecii Parlamentului va fi numită în onoarea lui Vasile Stroescu
11.11.2026
16:17
355
Moldova și BERD discută accelerarea proiectelor de infrastructură și energie
11.11.2026
15:38
471
Rusia și Ucraina au convenit la Abu Dhabi asupra unui schimb amplu de prizonieri
11.11.2026
15:22
446
Consiliul de etică al MEC: profesorii care reclamă agresiuni trebuie protejați și sprijiniți
11.11.2026
15:08
445
Vasile Tofan și vicepreședintele Turciei au discutat despre comerț și dezvoltarea Găgăuziei
11.11.2026
14:50
414
Scandal la o mega-bibliotecă din India, după acuzații privind cărți generate cu inteligență artificială
11.11.2026
14:03
530
Negocierile mediate de SUA între Ucraina și Rusia s-au reluat la Abu Dhabi, anunță Umerov
11.11.2026
13:26
606
Experimentul SECRET al Kremlinului: Cum încearcă un apropiat al lui Putin să oprească îmbătrânirea președintelui rus cu ajutorul primatelor
11.11.2026
13:23
457
Forumul DRUMBUN 2026 aduce în prim-plan soluții pentru drumuri mai bune
11.11.2026
13:09
454
Cum este folosit Grand Theft Auto pentru a face drumurile mai sigure
11.11.2026
13:02
436
MEC caută 12 mentori formatori pentru ediția a II-a a „Acceleratorului Digital”
11.11.2026
12:46
444
Patru tineri, reținuți după destructurarea unei rețele de trafic de droguri
11.11.2026
12:22
739
Ministrul peruan îi cere lui Lavrov, la Moscova, informații despre 500 de peruani înrolați în armata rusă
11.11.2026
12:09
542
Horoscopul zilei 11.11.2026
11.11.2026
11:12
708
Zelenski salută schimbarea de abordare a SUA la Abu Dhabi și cere garanții de securitate
11.11.2026
10:48
553
Incendiu la portul Ust-Luga după un atac ucrainean cu drone; 146 de aparate, „neutralizate” în regiunea Leningrad
11.11.2026
10:16
542
Maia Sandu participă la Dublin la summitul Comunității Politice Europene
11.11.2026
10:05
572
Ilan Șor, trimis în judecată pentru finanțarea ilegală a partidului ALDE cu 452.700 de dolari. PRECIZĂRILE Arinei Spătaru
11.11.2026
08:19
613
Centru de date uriaș, propus în centura verde a Londrei: este locul potrivit?
11.11.2026
07:58
643
Rusia anunță că a doborât 92 de drone deasupra regiunii Leningrad
11.11.2026
19:06
11.11.2026
18:45
11.11.2026
18:39
11.11.2026
18:15
11.11.2026
17:17
11.11.2026
17:02
11.11.2026
16:49
11.11.2026
16:17
11.11.2026
15:38
11.11.2026
15:22
11.11.2026
15:08
11.11.2026
14:50
11.11.2026
14:03
11.11.2026
13:26
11.11.2026
13:23
11.11.2026
13:09
11.11.2026
13:02
11.11.2026
12:46
11.11.2026
12:22
11.11.2026
12:09
11.11.2026
11:12
11.11.2026
10:48
11.11.2026
10:16
11.11.2026
10:05
11.11.2026
08:19
11.11.2026
07:58
Actualitate
Parteneri
Stiri
Ex-premier al R. Moldova, apel ULTIMATIV către Tiraspol și locuitorii din stânga Nistrului: „A venit timpul să vă hotărâți - cu Rusia pe vecie sau cu Moldova în Europa? Chișinăul nu va accepta un „pachet de blocaj” în drumul spre UE”
Mincinosul Krasnoselski, decorat de Putin la Moscova, nu s-ar mai întoarce la Tiraspol. Vasile Tofan: „Și-a făcut planuri să rămână în Rusia. Noi îi spunem să revină, dacă ține la ce a făcut în așa-zisa republică”
Fost șef al SBU: Unirea R. Moldova cu România e decizia Chișinăului. Cum pot Kievul și Bucureștiul să contracareze dronele rusești
FOTO // Zboruri de la Chișinău spre Istanbul, de la 39 de euro. Compania Polaris a inaugurat PRIMA sa cursă și anunță alte ZECE destinații
Misiunea experților europeni s-a încheiat: Moldova aliniază sănătatea digitală la standardele UE
Punct de vedere NAȚIONAL
Curs valutar
Sondaj
Prietenii noștri



















