Marin se duce în clasa I fără ghiozdan și caiete

TRIST // Abia așteaptă să meargă la școală, în clasa I, dar nu știe că nu are nici cu ce se îmbrăca, nici în ce pune cărțile, dar nici pe ce să scrie

Marin este fericit. În acest an, alături de colegii de la grădiniță, va păși pentru prima dată pragul școlii. Abia așteaptă să audă clopoțelul sunând, să înceapă lecțiile unde să învețe a citi și scrie.

Este copil și nu-și dă seama prin ce clipe îi trece acum mama, care abia de se descurcă să le pună pe masă celor cinci copii o bucățică de pâine și să-i îmbrace cumva, nu ca să le mai cumpere costume noi de școală, geantă sau caiete. Este povestea tristă de viață a familiei Șveț din satul Druța, raionul Râșcani.

Crește singură cinci copii

Acum opt ani, Lilia a rămas să-și crească de una singură micuții. Soțul i-a fost condamnat la 17 ani de închisoare. Tot de atunci, mama celor cinci copii nu mai vede lumina de la capătul tunelului.

Mai mult, de la an la an, problemele se complică, iar cei circa 1 300 de lei pe care îi primește pe lună nu-i ajung nici pentru o mică parte din strictul necesar.

„Ce să faci în ziua de azi cu circa 1 300 de lei? Uitați-vă cât costă produsele, detergenții, pentru că trebuie măcar curați să fim, dacă nu și sătui întotdeauna”, oftează Lilia.

Primul copil, invalid de gradul I

Necazul nu ar fi atât de mare, dacă măcar copiii i-ar fi sănătoși. Primul băiat, de 23 de ani, este invalid de gradul I din copilărie.

„Are nevoie mereu de ajutor. Se mai târâie el prin casă, își ia ce-i trebuie, dar mai mult decât atât nu poate. Iată acum nici nu am cu ce să-l îmbrac, sărmanul. Din cauză că se târâie pe jos, rupe pantalonii și de unde să iau alții?”, se întreabă tristă femeia.

Necazul femeii nu se oprește aici. Acum câteva luni, fiicei de 17 ani i-a apărut o bubă la un picior. Imediat a mers cu ea la medicul din sat care i-a recomandat să vină direct la Institutul Oncologic din Chișinău.

„Nu vă dați seama ce a fost în inima mea atunci când mi-a spus să mă duc la Chișinău. Eu nu demult mi-am înmormântat sora, care a fost bolnavă de cancer, și acum fiica… Badaproste Domnului că, după un șir de tratamente, medicii au spus că e bine. Cu copila e bine și asta mă bucură cel mai mult, dar de unde să iau acei 3 400 de lei pe care i-am împrumutat ca să o tratez. Nu știu de unde... Trebuia să fac naveta din raionul Râșcani la Chișinău aproape în fiecare săptămână. Mă costa 500 de lei doar drumul. În plus, am achitat pentru fiecare investigație făcută acolo. Nu mi s-a făcut reducere de niciun bănuț, chiar dacă sunt mamă cu mulți copii, dintre care unul este invalid”, ne spune cu lacrimi în ochi Lilia.

Internatul o salvează

Și pentru că nu are cu ce-și întreține toți copilașii, astfel ca să-i țină în familie, unul dintre aceștia, Tudor, care este elev în clasa a 7-a, va merge și în acest an la Școala auxiliară. Tot acolo poate ajunge și surioara lui, Maria.

„Măcar acolo voi ști că sunt sătui și în siguranță. Îi telefonez și îmi zic că sunt bine și mă liniștesc. Sigur că inima mă doare mereu. Sunt cinci copii asemeni celor cinci degete de la o mână, diferite toate, dar mă doare fiecare în parte dacă îl lovesc. Nu am de ales. Cinci guri trebuie hrănite. Ei acum cresc și au nevoie de mâncare bună, dar eu am ce am… Cu cei de acasă mă descurc încetișor. Știu că statul cheltuiește foarte mulți bani cu acești copii din internat, dar dacă mi-ar da mie acești bani drept ajutor, am fi mult mai împăcați – și copiii acasă, și ei nu vor avea grijă de copii străini, pentru că oriunde în lume ai fi, mai bine ca acasă nu este”, oftează mama Lilia.

Vrea să facă școala de bucătar

Ajutorul de nădejde al femeii este acum fiica de 17 ani. Pentru că nu are cine o ajuta ca să meargă la o școală mai bună, tânăra a făcut timp de un an școala de croitorie.

„Se întreținea, sărmănica, din bursa pe care o primea, că eu nu am de unde să-i dau. Acum vrea să facă o școală de bucătar. Bursa o va ajuta să se hrănească și mai departe. Vrem să venim la Chișinău să vedem unde poate învăța, dar nici nu avem bani de drum. Mi-e milă de ea, că nu o pot ajuta, dar nu am unde face bani în sat”, se plânge Lilia.

Așteaptă ajutor social

Un post de muncă în sat nu poate avea, iar de ajutor social nu poate beneficia, se vaietă femeia.

„Deja nici nu știu de câte ori am vorbit cu asistentul social din localitate și tot îmi promite că îmi vor da câțiva lei. Uite chiar zilele trecute mi-a spus că voi primi în jur de o mie de lei ajutor social. Offf, dar ce să fac eu doar cu o mie de lei? Nici de rechizite școlare nu-mi ajunge, nu să le mai cumpăr câte ceva de îmbrăcat și încălțat”, oftează mama celor cinci copii.

La rândul său, contactat de Ziarul NAȚIONAL, asistentul social din localitate, Sergiu Nenița, susține că femeia „beneficiază aproape prima din sat de vreun ajutor social care este posibil. Așa e firea ei, caută mereu să fie ajutată. Chiar și acum, de 1 septembrie, va primi un mic ajutor social”, ne-a spus Nenița.