Presa INTERNAȚIONALĂ: Maia Sandu e pe punctul de a deveni cel mai PUTERNIC conducător din istoria R. Moldova

Președintă a Moldovei de numai șase luni, Maia Sandu, n-a pierdut vremea și a pornit imediat lupta cu establishment-ul politic ostil, câștigând câteva victorii cruciale. Alegerile generale din 11 iulie pare că îi vor conferi o majoritate apreciabilă care ar putea în sfârșit, la trei decenii după independență, să pornească o reformă autentică în cea mai săracă țară a Europei, scrie Emerging Europe, citată de Rador.

Încă de când a fost aleasă, în noiembrie, Maia Sandu n-a făcut un secret din dorința ei de a reforma radical R. Moldova.

Caracterizată de vreme îndelungată de presa internațională, în termeni mult prea simpliști, „proeuropeană” (în antiteză cu predecesorul ei Igor Dodon, un rusofil), Sandu, care a studiat la Harvard, a adoptat drept prioritate nu Europa, ci lupta cu corupția, pe care ea o consideră – nu lipsit de temei – principala cauză a sărăciei larg răspândite în țară.

Până acum ea a fost obstrucționată de Parlamentul care, după cum s-a exprimat ea, „nu-i reprezintă cu adevărat pe moldoveni”. Dar pe 11 iulie republica va vota un nou Parlament și, dacă se poate avea încredere în ultimele sondaje, Partidul Acțiune și Solidaritate (cunoscut după acronimul lui românesc, PAS) al lui Sandu ar trebui să obțină o victorie covârșitoare.

„Numai un nou scrutin, un nou Parlament și un nou Guvern care vor lucra în cel mai bun interes al nostru, al tuturor”, pot repara R. Moldova, declara Sandu în aprilie, când și-a îndeplinit în sfârșit dorința de a dizolva actualul Legislativ.

Faptul că a putut să-l dizolve a fost în sine o victorie crucială, rezultatul unei mari tenacități și al conștientizării faptului că ea de una singura – președinții R. Moldova nu au multe puteri – nu putea face prea mult. Și totuși, cu cele câteva instrumente constituționale pe care le are la dispoziție, ea a reușit să-și întreacă toți adversarii.

R. Moldova nu mai are un guvern formal de pe 23 decembrie, când Ion Chicu a demisionat – cu numai o zi înainte de învestirea lui Sandu.

Guvernul lui Chicu era o coaliție instabilă din două partide de centru-stânga, socialiștii (PSRM) fostului președinte Dodon și Partidul Democrat (PD) controlat mai demult de oligarhul Vlad Plahotniuc.

Coaliția – ajunsă la putere în noiembrie 2019 – putea conta pe sprijinul a numai 51 din cei 101 de parlamentari ai R. Moldova.

Sandu a nominalizat-o mai întâi pe fostul ministru de Finanțe Natalia Gavriliță pentru a-l substitui pe Chicu, știind foarte bine că era extrem de improbabil ca ea să fie aprobată de Parlament. Conform Constituției R. Moldova, președintele poate dizolva Parlamentul, dacă acesta ratează de două ori la rând numirea unui nou executiv.

Însă, în februarie, Curtea Constituțională a hotărât că Sandu acționase neconstituțional propunând-o pe Gavriliță de două ori, argumentând că președinta ar fi trebuit să accepte propunerea a 54 de parlamentari (în principal de la PSRM) de a o nominaliza pe Mariana Durleșteanu, fostă ambasadoare în Regatul Unit.

La acea dată, Sandu s-a angajat să nu cedeze și a declarat: „Am spus în mod repetat că singura cale pe care R. Moldova poate păși înainte este să organizeze noi alegeri parlamentare”.

Continuarea AICI.