Lupu ca Brejnev?

Trustia, elegii politikoase

Mergând aleatoriu pe o stradă din Chișinău, debusolat că nu a încăput în lista eletorală a scumpului partid, dl Lupu se gândea că va trebui să se adapteze la noile condiții, poate chiar să-și schimbe domeniul de activitate, să se dedice altor priorități foarte și foarte importante ale construcției statale și naționale, subminate de unioniștii agresivi. Ce noroc că el personal s-a răzgândit la timp și nu mai vorbește, ca altă dată, limba română din punct de vedere științific, că folosește doar limba molotovenească și politic, și științific, altfel, volens-nolens, submina și el, parțial, națiunea molotovenească. Iar „a contesta națiunea molotovenească înseamnă a contesta pactul molotovoribbentropic, statalitatea, independența și suveranitatea Republicii Molotova. Realitatea actuală denotă că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor Republicii Molotova (cu excepția transnistrenilor, tighinenilor, comrătenilor, taraclienenilor, bălțenilor, etcetera și viceversa – i.b.) consideră a fi o naţiune - naţiunea molotovenească, naţiunea statului Republica Molotova”, constată Lupu cu satisfacție.

Și tocmai în acest moment de trăire intelectuală intensă el călcă, întâmplător, metaforic, într-o baligă, ca formă și ca caracter. Din fericire, era o baligă cabalină, nu bovină. Ca bălțean în a doua generație, Lupu nu putea deosebi în mod empiric o baligă cabalină de una bovină, dar teoretic probabilitatea ca pe acolo să fi trecut o vacă era mult mai mică decât în cazul unui cal, presupuse el. Astfel, gândurile sale deraiară în șanțul specualțiilor: să fi fost un cal polițist sau unul angajat la târgul de Crăciun, sau poate un țăran cu sania pătrunsese aghezmuit de Bobotează în miezul capitalei?

„Este un drept firesc şi incontestabil”, își reluă Marian Ilici meditațiile asupra statalității suferinde, pășind din nou pe trotuarul acoperit cu zăpadă candidă, ferm convins să susțină în continuare „prioritatea de consolidare a naţiunii civice molotovenești”. „Un stat, mic ori mare, nu poate exista fără naţiunea sa. Statul se bazează pe naţiune!”, le aplică el unioniștilor imaginari lovitura de grație. Călcatul metaforic în baligă nu l-a descurajat, ci, dimpotrivă, l-a întărit în convingerile sale patriotice, stataliste, și aceasta spune totul despre Lupu ca politician de talie mare, poate cel mai înalt din Europa.

Acum stau și mă gândesc: dacă e adevărat că un stat nu poate exista fără națiunea sa și că statul se bazează pe națiune, atunci cum e națiunea așa-i și statul. Înseamnă că Plahotniuc este blamat pe nedrept, e un țap ispășitor, starea de azi a Republicii Molotova reflectă starea „națiunii” pe care se bazează și efortul continuu al lui Lupu de consolidare a națiunii civice molotovnești nu pare să-i fi fost de mare folos. Dimpotrivă, ar putea să-i fie fatal. Și Brejnev declara la vremea lui că în URSS s-a format o comunitate nouă de oameni noi – poporul sovietic, dar s-a cam grăbit cu concluziile: la scurt timp, URSS și-a dat inopinat obștescul sfârșit. Să nu o pățească și Republica Molotova în mod similar, din cauza lui Lupu.

Al vostru ipotez, ipotec, pinacotec, Ion Buraga