LiDAR dezvăluie o rețea uriașă de geoglife și orașe antice ascunse sub pădurea amazoniană

Scanările aeriene cu laser au identificat sute de noi structuri geoglife antice în Amazonia, sugerând existența unei rețele de până la 30.000 de terasamente monumentale. Descoperirea confirmă că, în urmă cu aproximativ două milenii, regiunea găzduia o populație densă și comunități complexe, care au modelat durabil mediul înconjurător și au remodelat radical peisajul.

Astăzi, pădurea tropicală amazoniană este considerată una dintre cele mai imaculate zone sălbatice ale planetei. Totuși, în urmă cu 2.000 de ani arăta foarte diferit. Între anii 600 î.Hr. și 850 d.Hr., o civilizație cunoscută sub numele de Aquiry a transformat extensiv zone din sud-vestul Amazoniei, folosind tehnici elaborate de amenajare a terenului.

Un nou studiu bazat pe tehnologia LiDAR indică faptul că această civilizație a fost mult mai întinsă decât presupuneau inițial arheologii. Analizele sugerează un popor capabil să construiască până la 30.000 de lucrări de terasament și să susțină o populație maximă de până la 3 milioane de locuitori în jurul anului 200 d.Hr., ceea ce schimbă radical percepția despre densitatea umană din Amazonia precolumbiană.

Pentru arheo-antropologul Martti Pärssinen de la Universitatea din Helsinki, rezultatele au avut un impact decisiv asupra felului în care înțelege istoria regiunii. „Am trăit pentru prima dată un astfel de moment în 2002, când am zburat cu Alceu Ranzi și Sanna Saunaluoma peste monumentele terasamente geometrice și am observat drumuri antice care legau siturile din statul Acre, Brazilia, o regiune considerată mult timp o pădure tropicală neatinsă”, a declarat Pärssinen pentru ScienceAlert.

„Mai recent, am simțit ceva similar când am ajuns să înțeleg că ar putea exista de fapt de până la zece ori mai multe astfel de lucrări de terasament în regiune decât îmi imaginasem anterior”, a adăugat el, subliniind caracterul spectaculos al noii cartări.

Civilizația Aquiry nu a funcționat ca un singur regat sau imperiu centralizat. A fost o rețea diversă de comunități, legate între ele prin tradiții comune și prin infrastructuri de comunicare și schimb. Acești oameni nu au lăsat în urmă înregistrări scrise, iar locuințele lor, construite din materiale perisabile, au dispărut demult.

Aquiry, numiți adesea „inginerii junglei“, au redefinit peisajul prin șanțuri uriașe cu forme geometrice, vizibile doar din aer, cunoscute sub numele de geoglife. Aceste structuri erau legate între ele prin vaste rețele de drumuri. Cercetările recente arată că regiunea a găzduit o populație de milioane de persoane. Acestea utilizau terasamentele pentru ritualuri, ceremonii și adunări politice, ceea ce spulberă mitul unei Amazonii mereu virgine, complet sălbatice și nepopulate.

În prezent, lucrările geometrice de terasament, împreună cu moștenirea ecologică a modului lor de gestionare a terenurilor, rămân printre puținele urme vizibile ale civilizației Aquiry. Restul a fost înghițit de pădure sau șters de timp.

„Amploarea înregistrărilor arheologice sugerează că multe alte regiuni din Amazonia ar fi putut fi mult mai dens populate și intens modificate decât se presupunea anterior”, a afirmat arheo-antropologul Martti Pärssinen, sugerând că descoperirile actuale reprezintă doar începutul.

Acronimul LiDAR provine de la Light Detection and Ranging (Detectarea și măsurarea distanței luminii). Este o metodă de teledetecție optică ce măsoară distanțele prin emiterea de impulsuri laser rapide către o țintă și calcularea timpului în care lumina reflectată se întoarce la senzor. Astfel se pot genera hărți și modele tridimensionale extrem de precise ale terenului și ale obiectelor. Tehnologia are capacitatea remarcabilă de a „pătrunde” prin spațiile dintre frunze și ramuri, dezvăluind structurile ascunse la suprafața solului. Din acest motiv, este folosită pe scară largă în arheologie, cartografie, geologie și chiar în dezvoltarea vehiculelor autonome.

În cazul structurilor din Amazonia, cercetătorii au investigat 4.497 de kilometri pătrați de pădure tropicală, zburând pe deasupra regiunii de-a lungul unor transecte lungi, de aproximativ 450 de kilometri fiecare. Datele astfel obținute au permis o reconstrucție detaliată a organizării spațiului.

Extrapolând rezultatele și combinându-le cu studiile anterioare, specialiștii au estimat că, la apogeu, civilizația Aquiry ar fi putut acoperi până la 183.000 de kilometri pătrați. O asemenea suprafață ar fi putut susține o populație de circa 1,2–3 milioane de oameni. În acest vast peisaj, cercetătorii cred că se aflau între 24.000 și 30.000 de lucrări de terasament, ceea ce indică un grad ridicat de planificare și organizare.

Pădurea amazoniană se dovedește un izvor aproape nesecat de situri arheologice. În fiecare an, oamenii de știință anunță noi descoperiri, uneori ca urmare a defrișărilor, alteori datorită introducerii de tehnologii moderne precum LiDAR, care scot la iveală structuri îngropate de vegetație.

În 2024, o rețea vastă de orașe dens populate, vechi de aproximativ 2.500 de ani, a fost identificată în pădurea tropicală amazoniană. Studiul arată că acolo ar fi trăit o civilizație agrară până acum necunoscută, care a modelat intens peisajul și resursele locale.

Situl descoperit acoperă peste 1.000 de kilometri pătrați în valea Upano din Ecuador, la poalele Anzilor, și include în jur de 20 de orașe interconectate prin drumuri. Se conturează astfel imaginea unui teritoriu dens organizat, cu noduri urbane strâns legate între ele.

Planificarea urbană observată este la o scară nemaiîntâlnită până acum pentru o perioadă atât de timpurie în Amazonia. Orașele, căile de acces și sistemele de amenajare a terenului indică un nivel avansat de coordonare și administrare a spațiului.

Tot în urmă cu doi ani, arheologii din proiectul Amazônia Revelada au anunțat descoperirea unei așezări coloniale pierdute, datând din secolul al XVIII-lea, identificată tot cu ajutorul tehnologiei LiDAR. Straturile istoriei amazoniene, precolumbiene și coloniale, încep astfel să se distingă din ce în ce mai clar.

Diferențele dintre timpii de întoarcere și lungimile de undă ale impulsurilor laser pot fi folosite pentru a compila o hartă digitală 3D a peisajului ascuns. Aceste modele evidențiază drumuri, terasamente, canale și alte structuri altfel invizibile în desișul vegetației.

Măsurătorile LiDAR au scos la iveală și urmele unui sistem stradal, despre care cercetătorul Eduardo Neves a explicat publicației braziliene de stiri Metrópoles că a fost uitat după ce locuitorii au abandonat așezarea, la circa 300 de ani de la instaurarea dominației coloniale portugheze. Rețeaua rutieră, cândva esențială pentru circulație și comerț, a rămas conservată în microrelieful solului.

Așezarea făcea parte din regiunea colonială portugheză Amazon, o provincie separată a Americii portugheze. Această entitate administrativă a existat de la începutul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XIX-lea, moment în care Brazilia a devenit o națiune independentă și vechile structuri coloniale au fost în mare măsură reorganizate sau abandonate.