Lacrimi, flori și durere: Viorel Mardare, condus pe ULTIMUL drum. „Ne-ai lăsat fără reclămi...”

Rude, prieteni, colegi și oameni care nu l-au cunoscut, dar i-au apreciat textele și spoturile publicitare pe care ni le-a lăsat au venit astăzi să-l conducă pe ultimul drum pe jurnalistul și regizorul Viorel Mardare, răpus de cancer la numai 37 de ani.

Cei veniți să-i aducă un ultim omagiu lui Viorel au făcut Biserica Sf. Teodora de la Sihla neîncăpătoare, acolo unde a fost depus sicriul cu trupul neînsuflețit al talentatului jurnalist și regizor.



Viorel Mardare a fost înmormântat la Cimitirul Central din str. Armenească.

Regizorul s-a stins pe 9 martie curent, la circa jumătate de an după ce a aflat verdictul crunt al medicilor din Germania: cancer. Cu toate acestea, Viorel a fost mereu un optimist incurabil și chiar pe 24 februarie curent, când votase în incinta Institutului Oncologic, unde era internat, a scris pe Facebook că „lumea aici votează nu pentru patru ani”, ci pentru câte zile va da Dumnezeu. „Și va da”, scria Viorel, semn că își dorea să trăiască, iar tratamentul parcă prevestea un succes.

Viorel a absolvit Jurnalismul, dar pentru că era prea puțin pentru „universul” său, a mai făcut și Regie, fiind unul dintre cei mai promițători cineaști din R. Moldova. A fost cel mai rebel, cel mai boem și cel mai talentat reprezentant al generației sale, recunosc foștii săi colegi.

Iubea limba română, dragoste cultivată din familie de către părinții săi filologi, iar respectul era transpus în orice virgulă sau cratimă care erau la locul lor chiar și în postările sale de pe rețelele de socializare.



Textele sale, mai întâi din „Jurnal de Chișinău”, unde a fost responsabil și de ținuta grafică a ziarului o vreme, apoi din revista „VIP Magazin”, dar și filmulețele sale în colaborare cu regizorul Igor Cobîleanski, apoi de la Atelierul lui Sergiu Prodan și al Vioricăi Meșină au făcut să-l îndrăgească toți.

Drept dovadă, atunci când prietenii săi au anunțat vara trecută o campanie de ajutorare a lui Viorel, în mai puțin de două zile se adunaseră peste 100 de mii de euro pentru tratamentul său la o clinică din Austria. Toți își doreau ca Viorel să trăiască.



Viorel a intrat și în „folclorul” rețelelor de socializare cu mai multe expresii pe care azi le-am parafraza și i le-am întoarce, după ce ne-a lăsat mai săraci fără el, fără ideile sale: „Viorel, carevasăzică, nică cultură! Discoteca se amână și nu putem să fim salabim. Ne-ai lăsat și fără reclămi”... Și Viorel, care avea un simț deosebit al umorului, ar înțelege și ar râde zgomotos...

Viorel nu fusese căsătorit și nu avea copii, dar a lăsat anterior, în „VIP Magazin”, o scrisoare răvășitoare „către fiul meu”, care redă esența zbuciumului său într-un spațiu mult prea mic în care i-a fost dat să trăiască: