LA SAT // Oamenii harnici din Trifești

Exemplu // Satul Trifești din raionul Rezina se poate lăuda cu mai multe familii tinere, care s-au reîntors în sat după ani de absență și au pus pe roate mici afaceri

La 15 km de Rezina, se întinde satul Trifești, o localitate care adună aproape 900 de suflete. Pe lângă populația de vârsta a treia, aici muncesc și locuiesc mai multe familii tinere, care încearcă în fiecare zi să dea alt colorit localității lor – unii au deja afaceri pe care le implementează, alții se pregătesc să deschidă unele noi. În sat sunt 20 de familii tinere care și-au legat viitorul de această localitate. Majoritatea afacerilor țin de domeniul agriculturii, pentru că solurile mănoase trebuie lucrate ca să aducă roadă bogată. Chiar dacă majoritatea sătenilor recunosc că, de cele mai multe ori, este greu să faci business la sat, ești nevoit să lucrezi în pierdere, totuși, spun ei, „cea mai bună pâine este cea mâncată acasă”. Exemplul câtorva familii demonstrează că poți avea o viață decentă și la sat, acolo unde veșnicia s-a născut, vorba lui Lucian Blaga.

Au revenit acasă din Italia

Pe familia Merla am găsit-o muncind pământul. Capul familiei, Leonid, are mai multe cote de pământ pe care cultivă diferite cereale – grâu, orz, ovăz și mazăre. Toamna asta va fi una rodnică, speră Leonid. Poate va vinde bine și își va scoate banii investiți în agricultură. Alături de el este soția, Aliona, și cei doi copii: băiatul care îi poartă numele și o fetiță, Lia. Acum sunt în sat, dar câțiva ani în urmă viața lor era diferită. „Nu aveam o casă a noastră și un loc de lucru, așa că am plecat în Italia, ca și alți moldoveni. Am avut diferite locuri de muncă: de la îngrijitori de bătrâni, la menajeră, lucrători sezonieri, la construcții și reparații prin apartamente”, povestesc cei doi. „Îmi amintesc și lucruri plăcute, și mai neplăcute. Moldovenii, dar și românii, ucrainenii, bulgarii și rușii nu erau uniți. De multe ori italienii erau mai deschiși să ajute. Mi-am dat seama de acest lucru când am lucrat la o fabrică, unde majoritatea erau străini”, zice Aliona. Femeia voia să rămână în țara pastelor și a pizzei, dar soțul ei se simțea „legat de glie și nu își putea uita casa și oamenii dragi”. ,,Am făcut atâtea case pentru alții și n-o să mă ajungă capul să-mi fac casa mea, cu mâinile mele, așa cum știu eu?”, se întreabă retoric Leonid. Așa au ajuns din Italia înapoi în Rezina. Veniți acasă cu ceva bani adunați grămadă, și-au ridicat o mică gospodărie – prima lor casă. Și-au suflecat mânecile și au început să muncească.

Furnizori pentru piețele vecine

„Am avut o grădinărie la care am angajat niște oameni. Dar așa cum costurile și cheltuielile erau prea mari, mai ales motorina și tehnica erau foarte scumpe, am fost nevoiți să o închidem”, explică Aliona. Nu s-au dat bătuți însă, și-au șters lacrimile și regretele și au pornit de la început. Acum, scopul lor este să își extindă afacerea pe care o au. În grădina casei lor se întind cinci sere mari, iar Aliona lucrează cot la cot cu soțul ei începând cu primăvara timpurie și terminând cu toamna târzie. „Creștem castraveți, roșii, ardei și vinete. Sunt ajutată de câteva femei din sat, care muncesc cu ziua la noi. Producția o vindem la piețele din satele vecine. Nu o comercializăm în sat, pentru că invidia unor oameni de aici este mare. Trec pe lângă mine, se uită, dar mai degrabă cumpără de la unul străin…”, oftează Aliona. „Sunt mândră de rezultatul muncii noastre, deoarece știu că roada este calitativă și sănătoasă. Sunt convinsă de faptul că pentru tinerii care nu se tem de muncă este viitor și la sat! Și aici poți avea o viață fericită și împlinită”, se arată sigură femeia.

Obosiți „de Moscova”

Nu departe de familia Merla, în Trifești locuiește cuplul Zinovia și Vasile Ceapă. O familie proaspăt căsătorită, care au o fetiță de trei luni. Locuiesc cu părinții, pentru că nu au bani să își ridice o locuință a lor, dar se mulțumesc cu atât. „Ne place la sat și, spre deosebire de alții de aici, care au plecat la oraș, noi am rămas. În ziua de azi este greu peste tot”, oftează tinerii. Nici lipsa locurilor de muncă nu îi descurajează, dar îi motivează să caute soluții. Zinovia și-a făcut studiile în Pedagogie la un colegiu din Orhei, dar pentru că nu și-a găsit de lucru la școala din sat, așteaptă să se deschidă grădinița și să lucreze acolo. Soțul ei a hotărât să renunțe la plecările periodice la Moscova și să-și facă un rost acasă. „Chiar zilele acestea au început gazificarea și tragerea conductelor de apă în sat. Acest lucru ne bucură foarte mult. În sfârșit, vom avea și noi niște condiții de trai decente, o viață mai bună, sperăm la asta. Numai dă Doamne să avem cu ce plăti toate acestea”, spune Zinovia Ceapă.

Satul Trifești, perfect pentru legumicultură

Primarul satului, Constantin Budurin, nădăjduiește să poată finaliza lucrările de reparație și să poată deschide grădinița din sat. În lipsa ei, părinții sunt nevoiți să își educe copiii acasă sau să îi ducă la grădinița din satul vecin, care este la 7 km distanță. ,,Prima tranșă din banii pe care i-am primit printr-un proiect de la Guvernul României nu au fost suficienți pentru acoperirea tuturor lucrărilor de reparație. În prezent, suntem în așteptarea celei de-a doua tranșe. Nu am putut să finalizăm în această vară lucrările la grădiniță. Primăria nu are alte surse pentru a colecta banii necesari acestei reparații. Dar suntem în așteptare și sperăm să primim banii promiși cât mai curând”, a declarat primarul. Acesta a mai spus că încearcă să încurajeze tinerii să rămână în sat și să își facă un trai frumos aici.

„Le-am propus în repetate rânduri să inițieze niște mici afaceri proprii, cum ar fi cultivarea unor plante pomicole, a căpșunelor, legumelor, fructelor pentru consumul propriu, dar și pentru vânzare. Le oferim în arendă terenuri la preț redus pe un termen de cel puțin cinci ani”, spune Constantin Budurin. Iar atât timp cât tinerii își doresc să muncească și sunt perseverenți, viitorul satului Trifești este pe mâini bune.



Tatiana Mârza