LA NISTRU // Doroțcaia, la cheremul separatiștilor

PIERDERI // Fermierii din satul Doroțcaia nu mai au puteri să lupte cu forțele secesioniste din stânga Nistrului, după ce au rămas fără acces la pământuri și suportă pierderi de milioane de lei

Drumuri curate, căsuțe îngrijite, o grădiniță modernă și un părculeț cu băncile care parcă așteaptă sătenii să se bucure de liniștea tulburată acum de „valurile” de peste Nistru. La prima vedere s-ar părea că viața din Doroțcaia, raionul Dubăsari, este la fel ca în oricare sat din R. Moldova, dar ochii oamenilor trădează frică și lipsă de încredere.

„Străinii își bat joc de noi”

Vestea că cei de la Tiraspol vor ca pământurile să fie reînregistrate pentru a elabora un nou mecanism privind prelucrarea terenurilor de după traseu a lovit ca un fulger toată comunitatea. Fermierii afirmă că, în vara anului trecut, au prezentat toate actele solicitate, după care li s-au cerut contractele cu proprietarii care își dădeau pământurile în arendă, iar în final, nimic nu mai conta. Li se spunea verde în ochi că pământurile aparțin administrației de la Tiraspol și agricultorii trebuie să încheie un nou contract.

Fermierii, care reprezintă șase agenți economici și 43 de gospodării țărănești, nu mai pot trece drumul pentru a-și prelucra terenurile agricole începând cu luna noiembrie 2013. „Trăiam mereu cu teama că într-o zi se va ajunge la această situație. Doare faptul că ne simțim ca o frunză pe apă, iar străinii își bat joc de noi”, susțin fermierii.

„Avem mai presus demnitatea”

Valeriu Băcioi administrează o suprafață de 1,5 mii hectare de teren agricol datorită faptului că circa 800 de săteni i-au încredințat pământul. „Prin acest contract, noi am recunoaște că, de fapt, pământurile sunt ale Transnistriei, iar separatiștii ar nota încă o victorie. Nu vrem să plătim impozite Tiraspolului și nu vrem să trădăm încrederea buneilor noștri, care ni le-au lăsat ca pe cel mai prețios dar al lor. Umilința prin care trecem este mare, însă avem mai presus demnitatea”, ne-a declarat fermierul.

Agentul economic nu mai crede că în acest an va vedea lanurile de grâu, iar veniturile ratate din această cauză se ridică la cinci milioane de lei. „Cultivam rapiță, floarea-soarelui și grâu, care ajungeau în hambarele sătenilor, iar acum ce să le spun? Cum să-i explici unui copil că mama nu-i va coace pâine în acest an din cauză că străinii își fac de cap?”, se întreabă revoltat Valeriu Băcioi.

Bătrânul care a luptat plânge acum în pumni

Și Ion Ctitor, care deține 300 de hectare, nu se poate liniști. „Acolo sunt ferme cu animale și păsări, iar mulți săteni merg pe ascuns ca să le dea apă și mâncare. Li se spunea să le ducă de acolo că este pământul lor, iar când ajungeau la post nu li se dădea voie să iasă cu vietățile pe care le-au crescut și îngrijit cu propriile puteri. Nici să rămână, nici să se ducă. Să vedeți cum bătrânul care a luptat pentru integritate căra apă cu găleata să ude cartofii, iar când ajungea la drum era batjocorit de cei de la post. Plângea în pumni moșneagul”, povestește agricultorul vădit emoționat.

În opinia sătenilor din Doroțcaia, necesitatea elaborării unui nou mecanism este, de fapt, un pretext, pentru a acapara teritoriul satului. Fermierii susțin că își vor apăra pământurile, însă au ajuns în pragul disperării și tot ce își doresc este să se simtă protejați și să muncească în pace.

Pierderi de circa 11 milioane de lei

Suprafața totală a terenurilor de după traseul Râbnița-Tiraspol este de 2 750 ha sau 90% din totalul terenurilor agricole ale sătenilor. Primarul satului, Andrei Leașco, susține că toată activitatea economică a fost paralizată. „Tot ce am reușit să realizăm a fost din granturile obținute. Acum, fermierii, pe lângă veniturile ratate în acest an, sunt disperați din cauză că nu pot pregăti pământul pentru anul viitor. Nu știm ce o să fie în 2015 cu satul Doroțcaia. Sursa de existență a localnicilor sunt acum răsadurile pe care le cresc pe lângă casă, însă este imposibil să trăiești din acești bani. Este clar că, dacă nu se rezolvă problema în timpul cel mai apropiat, primăria intră în faliment, iar sătenii vor fi aruncați în brațele sărăciei. Înțelegem că și pentru autoritățile de la Chișinău este foarte greu să găsească o cale de mijloc, fiind presate de puterea de la Tiraspol, însă s-a ajuns la o răscruce unde nici măcar nu este indicată direcția în care s-o luăm. Niciodată nu am văzut ca sătenii să fie atât de lipsiți de orice speranță”, zice Andrei Leașco.

În total, calculele estimative arată că, până în prezent, pierderile suportate de fermieri în urma interzicerii accesului la suprafețele agricole sunt de circa 11 milioane de lei.

Separatiștii vor destabilizarea situației din regiune

Autoritățile susțin că depun toate eforturile pentru a soluționa problema agricultorilor din Doroțcaia și vor compensa în timpul apropiat pierderile agricultorilor. „Decizia de a renunța la mecanismul anterior a fost luată unilateral de partea transnistreană. Cu părere de rău, eforturile noastre nu s-au soldat până în prezent cu vreun rezultat, însă muncim în continuare pentru a asigura accesul sătenilor la terenurile agricole de după traseu. În ultimul timp, asistăm la o atitudine negativă din partea autorităților de la Tiraspol. Nu exclud că în spatele acestor acțiuni se ascunde dorința de a destabiliza situația din regiune, de a tensiona viața locuitorilor din Doroțcaia și de a presa autoritățile de la Chișinău. Noi vom continua să insistăm și să întreprindem toate măsurile posibile, pentru ca agricultorii să beneficieze de dreptul pe care îl au asupra proprietăților agricole”, a declarat pentru Ziarul NAȚIONAL șeful Biroului pentru Reintegrare, Gheorghe Balan.

Problema veche

Sătenii din Doroțcaia s-au trezit, în anul 1999, cu un post vamal instalat de separatiști pe traseul Râbnița-Dubăsari, iar pentru a ajunge să muncească la pământul care le asigura bucata de pâine li se cerea să plătească taxe vamale. Totuși, în 2006, s-a reușit încheierea unui contract cu administrația de atunci a Tiraspolului, iar drumul către pământul moștenit de la strămoși s-a deschis din nou pentru agricultori. Deși fermierii spun că erau obligați să informeze anual administrația de la Tiraspol despre ce intenționau să cultive și, în final, ce roadă au strâns, totuși, accesul la terenuri era ca o rază de lumină în bezna sărăciei care s-a lăsat peste sat. Acum, lumina speranței se stinge din nou…