Ioana Căpraru – o artistă, mamă și femeie împlinită

Destăinuire: „N-am sperat să am mulți bani”

Îndrăgita interpretă de muzică populară Ioana Căpraru a început noul an cu multe emoții frumoase, călătorii și concerte. Deși starea sa de sănătate a fost cam șubredă, artista a reușit să-și revină și să susțină concerte în Europa.

Contactată de Ziarul NAȚIONAL, Ioana Căpraru ne-a vorbit despre experiența prin care a trecut la început de an și ne-a povestit cu drag despre nepoți și copii.

Doamnă Ioana Căpraru, v-ați întors recent dintr-un turneu european. Cum a fost să susțineți concerte în capitalele europene?

Anul 2014 pentru mine a început foarte frumos. Am fost în turneu cu Nicolae Botgros și Ion Paladi. Am susținut câte un spectacol în patru capitale europene: Lisabona, Madrid, Paris și Londra. Moldovenii de acolo ne-au întâlnit foarte bine, chiar și ambasadorii au fost să ne asculte. Am rămas foarte mulțumită, însă îmi pare rău că toți sunt departe de casele lor. Au dansat cu noi la fiecare cântec, unii au urcat și pe scenă. Mă bucur că împreună cu Ion Paladi și Nicolae Botgros am reușit să le ducem o bucățică din locul natal. Uitându-se la noi, parcă i-au văzut pe părinții sau buneii pe care i-au lăsat acasă.

Cu ce emoții ați revenit din turneu?

Această călătorie m-a îmbogățit spiritual și mi-a transmis o energie pozitivă. Cred că o să-mi meargă bine tot anul. Acum sunt într-o perioadă de refacere, de odihnă. Pe 4 februarie am un spectacol de binefacere la Filarmonică, unde voi susține o fetiță care nu vede și are nevoie de o operație. Următorul concert cred că va fi deja în luna martie. Am un program lejer.

Ce locuri ați vizitat și care din ele v-a impresionat?

Am văzut locuri extrem de frumoase, chiar impresionante. Chiar dacă a fost obositor și nu am avut niciun minut liber, am reușit să mergem la statuia lui Iisus Hristos din Lisabona, apoi pe podul Vasco da Gama, care este uimitor de frumos. În Anglia am urcat în cea mai înaltă clădire, cu vreo 81 de etaje. De sus se deschidea o panoramă de o frumusețe rară, iar pe timp de noapte orașul e extraordinar. La Paris am mai fost și în trecut, însă abia anul acesta am decis să urc pentru prima dată pe Turnul Eiffel.

Știm că ați fost bolnavă. Cum vă simțiți acum? Care vă este starea de sănătate?

Am fost răcită, am prins o viroză, dar am luat tratamentul și m-am făcut bine. Nu se țin bolile de mine și mă bucură acest fapt. Nu obișnuiesc să folosesc medicamente, pastile, injecții, ci mă bazez mai mult pe ceaiuri și diverse plante medicinale. Acestea sunt cu mult mai utile. Mai mult, am și un medic foarte bun care îmi cunoaște organismul și știe deja ce mă poate ajuta.

Ce vă mai fac copiii și nepoții? Vă întâlniți des cu ei? Cum obișnuiți să petreceți timpul când sunteți cu familia?

Actualmente stau cu nepoțeii mei. Fiica și soțul său lucrează și cei mici au răcit un pic, au și febră, de aceea am decis să-i ajut. Pentru mine e o adevărată plăcere să stau cu ei și să le port de grijă. Ne mai și jucăm. Nepoțica mea o face pe profesoara, iar eu pe elevul. Îi place să comande și să pară mai mare, îmi dă să rezolv exerciții la matematică, iar eu ca să-i fac jocul, mă supun și o ascult. E foarte interesant cu ei. Au multă energie. De fapt, când vin la ei mă odihnesc. Trebuie doar să țin cont de orele lor de somn și de regimul alimentar. În schimb, acasă la mine nu am nicio clipă liberă, mereu am ceva de făcut.

Ce noutăți aveți pe plan muzical?

Am profitat de inspirația pe care am avut-o și am pregătit două piese. Precizez că nu pot scrie versuri oricând doresc, de obicei totul se petrece în cel mai neașteptat moment. Eu am nevoie de mai mult timp ca să duc la bun sfârșit un produs muzical. Mereu fac schimbări. Acum îmi rămâne doar să fac aranjamentul și poate pe la primăvară le lansez.

Considerați că v-a reușit totul în viață sau este loc pentru mai bine?

Mi-a reușit totul în viață. Mă simt o norocoasă. Am un soț care mă ajută, mă susține în toate, mă rabdă și mă înțelege. Copiii îmi sunt sănătoși, mă înțeleg bine cu ginerele. Poate n-am noroc la bani, însă în ceea ce privește familia sunt împlinită. Am aproape 40 de ani de când sunt pe scenă, însă n-am avut niciodată aere de vedetă, îmi fac lucrul cu cinste și atât. N-am niciun regret. Fiecare om la un moment dat își poate dori mai mult decât are, eu însă niciodată n-am sperat să am mulți bani. Consider că omul bogat se gândește la lucruri mai puțin importante și uită de suflet și starea sa interioară.

Vă mulțumesc!