INTERVIU // Vasile Nedelciuc, unul dintre autorii Declarației de Independență a R. Moldova: „Războiul din Transnistria a fost pornit de ruși cu scopul de a bloca accesul Moldovei la valorile occidentale, de a ne uni cu România"

Vasile Nedelciuc

Deși este unul dintre autorii Declarației de Independență a R. Moldova, semnată pe 27 august 1991, Vasile Nedelciuc, membru al Prezidiului primului Parlament, președinte al Comisiei parlamentare pentru relații externe, nu a fost invitat niciodată la evenimentele organizate cu prilejul Zilei Independenței în cei 27 de ani care s-au scurs de atunci.

Vasile Nedelciuc s-a retras din politică și conduce, de ani buni, filiala din R. Moldova a companiei „Endava”, unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii de tehnologie de ultimă generație din lume, care s-a listat recent la Bursa de la New York. Performanța respectivă este, deocamdată, unică în R. Moldova.

De ce guvernărilor de la Chișinău nu le-a convenit niciodată prezența sa, cine a ajuns să folosească independența R. Moldova astăzi și de ce președintele Igor Dodon face de rușine diploma sa de doctor în economie, aflați din interviul de mai jos, oferit Ziarului NAȚIONAL de către Vasile Nedelciuc.

Dle Nedelciuc, când v-ați pus semnătura pe Declarația de Independență, atunci, pe 27 august 1991, cum v-ați imaginat R. Moldova peste 27 de ani?

Atunci când am semnat Declarația de Independență, credeam că independența R. Moldova este necesară în primul rând pentru recâștigarea identității naționale de către întreaga populație a R. Moldova, apariția unei generații care va atenua neînțelegerile din societate și va crea o majoritate dornică să accepte Unirea cu România sau, în cel mai rău caz, o aderare la Uniunea Europeană. Îmi imaginam că, în 15 – 20 de ani, acest lucru va fi posibil.

Spre regret, acest lucru nu s-a întâmplat din varii motive. În primul rând, pentru că populația majoritară a R. Moldova, fiind manipulată și neînvățând istorie națională în școli, neavând o intelectualitate care ar fi fost adaptată la nivelul de cultură și civilizație românească și europeană, a fost ușor manipulabilă și la putere s-au perpetuat continuu, până astăzi, reprezentanții vechii nomenclaturi, cu mici excepții.

Faptul că am avut în fruntea țării șefi de stat, șefi de Guvern, președinți de Parlament, miniștri de Externe, ambasade - cele mai importante funcții, conduse de nomenclatură, nu a făcut Moldova credibilă în afară, nu a asigurat elaborarea unei strategii pe termen mediu și lung pentru ca occidentalii să creadă în viziunea asta și s-o sprijine, nu a dat posibilitatea creării unei alternative autentice la guvernare. Adică, nu s-a dat voie să crească lideri politici autentici.

Cum mai exact „nu s-a dat voie”?

Serviciile speciale, securitatea, procuratura, organele de anchetă au servit nu R. Moldova, nu țara, ci partidele aflate la guvernare, de fapt, vechea nomenclatură. Aceștia au folosit aceste instituții pentru a strânge informații compromițătoare împotriva tuturor celor care reprezentau un pericol pentru ei. Nu au dat voie să crească o clasă politică adevărată, au fost atacați toți cei care veneau cu idei sau erau capabili să mobilizeze anumite segmente ale populației și, în felul acesta, nu avem până astăzi partide autentice, dar avem niște SRL-uri.

Neavând partide autentice, neavând o mass-medie liberă și nefiind conectați la spațiul informațional occidental, rămânem sub umbrela mediatică rusească, cu mentalitate veche, sovietică și vechea nomenclatură, prozeliții și cei care au plodit nomenclatura în economie, în diferite sectoare controlează totul și nu au interesul să facă reforme adevărate, pentru că orice reformă și orice conectare la valorile occidentale i-ar elimina din scenă.

Cum arată astăzi R. Moldova, la 27 de independență, în viziunea Dvs.?

Avem o țară care în continuare nu are o viziune clară pentru viitor. Identitatea națională este pusă la îndoială de importante segmente ale populației.

Avem o țară în care cei care guvernează nu îmbrățișează opțiunea pe care o reprezintă, de fapt, majoritatea populației.

Avem o țară care nu este credibilă în exterior, fiindcă nu a generat o nouă clasă politică care să se conecteze cu Europa, să gândească europenește și să îmbrățișeze valorile europene.

Nu am dat voie investițiilor occidentale să intre serios pe piață ca să avem astăzi sute de companii occidentale bine plasate în țară și astea să ajute la schimbarea mentalității celor angajați, a populației.

În continuare, majoritatea populației, inclusiv angajații statului sau cei din agricultură, este salarizată mizer, nu înțelege schimbările mari din societate și îl crede de cele mai multe ori pe președintele Igor Dodon.

Care a spus chiar zilele trecute că marile nenorociri ale R. Moldova, „greșelile fatale” au fost făcute de democrați la începutul anilor ’90, inclusiv declanșarea războiului din Transnistria, distrugerea „moștenirii” economice a vechiului sistem comunist, dar și renunțarea la identitatea „moldovenească” în favoarea celei românești…

Total greșit, total aberant. În primul rând, războiul din Transnistria, așa cum arată și situația de astăzi din Ucraina, este una și aceeași cu ce s-a întâmplat în Donbas. De fapt, rușii în Transnistria au experimentat modelul de ocupare a puterii de stat prin metode indirecte, prin interpuși, prin cumpărarea celor care se află la putere în diferite zone, regiuni, prin trădări, prin corupție…Deci, războiul din Transnistria a fost pornit de ruși cu scopul de a bloca accesul Moldovei la valorile occidentale, de a ne uni cu România și de a deveni parte a NATO.

De asemenea, este absurd să spui că democrații au distrus economia măreață sovietică. Întrebați-l pe Dodon cine a oprit finanțarea unităților industriale care, aproape sută la sută, erau în subordonare unională, inclusiv „Mezon”, uzina „Lenin” din Bălți, uzinele din Tiraspol etc. Cine a stopat finanțarea lor? Pentru că ele produceau echipamente pentru industria militară sovietică, după încheierea Pactului de la Varșovia.

Industria sovietică, rusească de cândva s-a schimbat radical. Piețele au fost distruse, au început a intra în țară echipamente second-hand din Occident și toate televizoarele, calculatoarele, mașinile de spălat și tot ce este folosit de populație a început să fie adus din afară. Nimeni nu mai voia să cumpere televizoarele de la Chișinău sau mașinile de spălat „Aurica”. Este absurd să spui că democrații au distrus industria care era neperformantă, care trebuia oricum imediat lichidată și înlocuită cu altceva.

Uzine energofage, enorm de mari, nu mai puteau fi menținute, trebuia o altă gândire care nu putea veni de la nomenclatură. Dacă în anii ’90, înainte de Independență, când deja occidentalii au construit mari uzine în Asia de Sud-Est ca să producă întreg echipamentul electronic folosit de lumea întreagă, la Chișinău, pe pământurile de cernoziom de la Stăuceni, au început să construiască uzină de calculatoare.

Asta arată că spionajul tehnic sovietic, nomenclatura de la „Gosplan”-ul de cândva habar nu avea de tot ce se întâmplă în lume și, în loc să preia tehnologiile din Occident, să colaboreze cu Occidentul, ei voiau să facă niște calculatoare de mâna a opta aici, la Chișinău.

Deci, este o nebunie și acest Dodon, care spune că este doctor în economie, habar nu are de economie. Sunt îngrozit de ce spune el și mai ales sunt îngrozit de mass-media care multiplică zilnic aberațiile lui și ale altora asemenea lui. Populația prostită de la țară, adică alegătorii, crede poveștile astea.

Președintele Dodon a acuzat și unioniștii de toate relele din R. Moldova…

Iarăși o aberație, pentru că prin ’90-’91, când s-a prăbușit sistemul sovietic, noi aici în Chișinău nu aveam școli în limba română, nu erau nici în raioane, populația era rusificată, toată cultura era dirijată pe filieră rusă și cineva trebuia să vină să răstoarne lucrurile.

Și chiar dacă lucrurile nu s-au făcut chiar așa cum am vrut, oricum a început să vină masiv carte românească, am trimis mii de tineri la studii în România, am deschis ușile și lumea a plecat în Occident. Câți tineri au făcut studii la Paris, SUA, Marea Britanie? Într-un fel, nu ne-am alineat încă la cultura europeană, dar cel puțin am obținut un mic acces la ea.

Ce-ar fi însemnat să menținem, așa cum spune Dodon, identitatea „moldovenească”? Însemna să-i citim în continuare pe Bogdan Istru, pe Samson Șleahu și pe Petrea Cruceniuc și nu pe Blaga, nu pe Nichita Stănescu, nu pe marii scriitori moderni ai României. Ce-ar spune ei astăzi, dacă ar trebui să citească și să cultive în școli numai cărți scrise de Krâlov și de scriitori de la începutul secolului 19, să renunțe la valorile lor mari, autentice. Or, Dodon asta ne îndeamnă, Dodon habar nu are că este un trădător sau pur și simplu este un om plătit și, cum spuneam, regret foarte mult că presa multiplică aberațiile lui. Presa ar trebui să facă un legământ pentru a înceta să mai arate populației ce spune acest domn care habar nu are ce vorbește.

Dle Nedelciuc, cui servește atunci independența R. Moldova, dacă suntem, așa cum spuneți, un stat fără credibilitate în afară și fără o strategie de viitor?

Ca unul dintre cei care am votat pentru independență și chiar am lucrat la textul Declarației de Independență, repet încă o dată ce gânduri am avut atunci. Sunt unul dintre primii, dacă nu chiar primul reprezentant al RSSM care a făcut vizită la București la 1 decembrie 1990 și am participat la sărbătoarea națională a României, m-am întâlnit cu președintele Ion Iliescu, cu prim-ministrul de atunci Petre Roman, cu ministrul de Externe, Adrian Năstase. Din discuțiile pe care le-am avut, am înțeles multe lucruri.

În primul rând, am înțeles că România nu este pregătită să înainteze pe plan internațional, să facă un demers în favoarea Unirii cu R. Moldova. Din varii motive. Știți foarte bine despre mineriadele care au avut loc atunci acolo, bătăliile dintre cei care optau pentru schimbări radicale în frunte cu foștii liberali, țărăniști ș.a.m.d. și cei care au emanat din fostul Partid Comunist.

Societatea românească era divizată, nu era membră a UE, a NATO, nu avea parteneriat strategic cu America și cu alte puteri importante ale lumii.

Noi, la Chișinău, eram conduși în totalitate de către fosta nomenclatură. În primul Parlament nu am avut o majoritate, numai o treime din deputați reprezentau Frontul Popular. Cum poți să faci o schimbare democratică, neavând majoritate parlamentară, neavând un electorat pregătit pentru a accepta schimbarea și neavând parteneri externi în stare să te sprijine, când pe propriul teritoriu se aflau trupe sovietice, inclusiv la Prut, și Moscova înarmată până în dinți se afla încă în regiune, nu se retrăsese de peste tot.

Nu era o altă alternativă, am optat pentru independență și speram că, fiind independenți față de Moscova, populația înțelege că nu mai suntem ai Moscovei, ne trezim, învățăm limba, creăm școlile, ne apropiem de România, fuzionăm la maximum, facem cât mai multe proiecte în așa fel, încât România discută cu Bruxelles-ul despre admiterea în UE, se prezintă că deja avem circulație de capital, de oameni, de resurse financiare dintre Moldova și România, că avem liber schimb de populație, că avem aceleași standarde în universități etc.

Dar lucrurile astea nu s-au făcut și nu le puteau face foștii nomenclaturiști. Aceștia, cum am spus, au folosit securitatea și organele de justiție pentru a strânge informații compromițătoare, a șantaja și a da la o parte pe toți cei care gândeau altfel, în așa fel ca ei să nu aibă concurenți serioși și să-și facă mendrele.

Adică, pornită pe valul Mișcării de Renaștere Națională, independența R. Moldova a ajuns să servească doar foștilor nomenclaturiști?

Desigur, astăzi, independența este, în primul rând, în favoarea Moscovei, în favoarea celor care vor ca în această regiune să nu se stabilizeze lucrurile și să-și rezolve problemele lor. Uitați-vă ce se întâmplă - Turcia astăzi este o altă Turcie, Rusia este mai agresivă ca niciodată și a ocupat o parte importantă din Ucraina.

Sunt țări ale UE care gândesc altfel decât cei de la Bruxelles și din altă parte, Marea Britanie iese din UE și lumea trebuie să se reașeze. E nevoie de un alt aranjament internațional, mare, geostrategic pentru Europa. Când va avea loc, nu știu. Vom fi și noi consultați când se va face acest aranjament, puțin probabil, dacă noi continuăm cu liderii de astăzi.

Independența astăzi servește clanurilor care controlează fluxurile financiare și capitalul, afacerile oneroase ce le dețin; cercurilor influente din administrație, instituții publice, economie care nu-s performante, nu sunt în stare să se adapteze standardelor noi folosite în societățile democratice; politicienilor, iarăși neperformanți, care într-o Românie întregită sau în UE nu vor mai putea să rămână parlamentari, demnitari; moldoveniștilor, grosul cărora nu are prea multă carte, mai cu seamă românească, cărora le convine să fie cu rușii, aceia au nevoie de ei din considerente imperiale și, necunoscându-le limba, nu-și dau seama cât de deștepți sunt și, astfel, se simt și ei „vajnici” și „nujnici”.

Așadar, în mare parte, independența convine celor care nu vor unitatea românească.

De unde credeți că poate veni soluția salvatoare pentru populația din stânga Prutului, care rămâne, iată, tot mai puțină și tot mai săracă?

Bună întrebare pentru o companie care lucrează cu cei mai talentați tineri. Îi găsim cu greu, îi învățăm, investim enorm în ei și mulți dintre ei, după ce lucrează trei-cinci-șapte ani și devin foarte buni specialiști, pleacă. Și au salarii foarte bune, au case, mașini și oricum pleacă. Ei nu vor să trăiască într-o societate unde nu există stabilitate, în care mass-media este cumpărată și servește numai celor care au bani, într-o țară în care justiția nu face dreptate, în care nu sunt drumuri, cu grădinițe unde nu-ți poți aranja copilul ca lumea ș.a.m.d.

Deci, societatea noastră este bolnavă și, ca s-o schimbi, sunt câteva căi. Una dintre ele este ca populația să voteze cum trebuie. Dar cine este populația – părinții, buneii, surorile, verișorii, nepoții noștri ș.a.m.d., care nu se trezesc. Cei de la Chișinău nu au făcut probabil suficient de mult ca să-i trezească. Aceștia îi votează în continuare pe cei care le promit marea și sarea și le spun minciuni.

Doi. Meritocrația trebuie introdusă în țara asta. Uitați-vă la televiziune, la posturile de radio, în gazete - ce se prezintă zilnic, care sunt noutățile, despre ce spun ele? Pe ce oameni îi promovăm?

Ați auzit vreodată să vină președintele sau vreun prim-ministru la Aeroport să-l întâlnească pe vreun tânăr din clasa a X-a sau a XI-a care a luat o medalie de aur la o olimpiadă internațională de matematică, să-i ofere acestuia un apartament? NU!

Veți întâlni însă vreun sportiv de 18 ani care nu știu câtă boaghe de carte are, dar pentru că el a fost la olimpiadă, asta se scoate în prim-plan. Îl găsește pe unul care a învârtit și a furat și acesta e arătat pe televizor, acesta e „omul anului”, personalitatea. Și, atunci, tineretul la ce se uită?

Aceștia, care sunt mai talentați, când văd ce sistem de valori este promovat, ei nu mai vor să trăiască în această țară.

Soluția ar veni din noi înșine, apoi, dacă am avea la putere oameni cu carte și cu școală, care ar ști să manevreze, să discute cu partenerii noștri occidentali, cu țările din jur, în primul rând cu România, să găsească soluții, proiecte în așa fel, încât gradual, an de an, să se producă schimbarea.

Nu o să vină nimeni să ne rezolve nouă problemele. În locul nostru nu va vota nimeni. Dacă vom fi proști încă o sută de ani, vom fi proști și Europa sau America nu vor face absolut nimic. Trebuie să ne trezim noi.

Dle Nedelciuc, ați mai vrea să spuneți ceva în legătură cu ziua de 27 august și nu v-am întrebat?

Ceea ce vreau să vă spun este că și în perioada sovietică, apoi pe timpul domniei lui Mircea Snegur, apoi a lui Chiril Lucinschi, a lui Vladimir Voronin, dar chiar și pe timpul lui Nicolae Timofti, deși sunt unul dintre cei care am participat direct la evenimentele de proclamare a Independenței și în primul Parlament majoritatea covârșitoare a documentelor care au plecat din Moldova spre străinătate au fost făcute și cu participarea mea, niciodată nu m-au invitat pe 27 august la recepțiile organizate cu această ocazie.

De ce?

Prezența mea îi deranjează. Că am vrut în mod real să schimb ceva și nu mi-a fost rușine să spun cine sunt și ce vreau. Astăzi sunt oameni care aproape totul vând și cumpără.

Domnule Vasile Nedelciuc, vă mulțumim pentru interviu!