Interviu // Păsările tinereţii noastre

Concert: Nume grele ale folkului românesc au adus la Chișinău tot ce au adunat mai bun într-o carieră de trei decenii

Cei patru corifei ai folkului românesc: Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă, s-au întrecut în „tandreţuri” într-un spectacol unic de acest fel la Chişinău, cu genericul „Tandreţuri pentru femei cu cei patru corifei”. Iubitorii genului s-au desfătat cu cele mai apreciate hituri, melodii pop-folk, preluate din generaţie în generaţie şi cântate de trei decenii încoace. Am avut prilejul să discut cu cei doi artiști care au format în 1992 celebrul grup „Pasărea Colibri”, cu ale cărui melodii au crescut generaţii de tineri.

Când mi-am cumpărat bilet la spectacolul „Tandreţuri pentru femei...”, am ezitat dacă să-i iau şi soţului. Numai femeile au nevoie de tandreţe?

Mircea Baniciu: Cum numai femeile? E firesc să avem şi noi, iar voi, femeile, ne oferiţi tandreţe cu mai multă tandreţe, decât cred că vă oferim noi vouă.

Mircea Vintilă: Toată lumea are nevoie de tandreţe. De fapt, spectacolul a plecat de la ideea de „tandreţuri”, „corifeii” au apărut după aceea.

Care este publicul ţintă către care vă adresaţi piesele? Cum arată acesta?

Mircea Vintilă: Multă lume spune că este publicul generaţiei noastre, dar nu este aşa. Mulţi tineri şi foarte tineri au redescoperit cântecele noastre pentru că sunt şi nişte melodii deosebit de frumoase, dar şi nişte texte care spun totuşi ceva. Deşi sunt tineri şi e firesc ca să aibă genul de muzică pe care-l preferă, ei ascultă cu plăcere cântecele noastre.

Mircea Baniciu: Nu cred că am un public ţintă. Publicul meu e cel care vine la spectacol, indiferent de vârstă. Apropo de vârstă, noi avem mai multe categorii de public: de la bunici, care au trăit primele urcări ale noastre pe scenă, şi până la cei mici, care au învăţat cântecele noastre de la părinţii lor. Toţi cei care au iubit muzica noastră au fost şi sunt aproape de noi.

Printre tinerii de vârsta mea, muzica folk nu prea este gustată. Vedeţi în aceasta o problemă?

Mircea Vintilă: Nu, nu. Normal, sunt tineri şi au genul de muzică pe care îl preferă. În acelaşi timp, sunt numeroși tineri care o ascultă.

Mircea Baniciu: Muzica folk nu este gustată, fiindcă nu este promovată aici (în R. Moldova – n.r.). La noi (în România – n.r.) e promovată şi, spre exemplu, la Sala Palatului (din Bucureşti – n.r.) unde urmează să susţinem acelaşi concert, în două săptămâni, s-au vândut toate biletele. Asta înseamnă că muzica folk e încă apreciată. Patru oameni care reuşesc să umple o sală de patru sau de cinci mii de locuri, în scurt timp, atâta vreme cât alţii se agită să o umple, e ceva. De ce e apreciată muzica folk? Fiindcă e mediatizată. Nu poate să-ţi placă un lucru dacă nu ştii nimic despre el.

Acum zece ani aţi mai cântat împreună, în acelaşi concert. Vreţi să faceţi o tradiţie din zece-n zece ani?

Mircea Baniciu: Păi, da, ne dorim acest lucru, dacă ne ţine Dumnezeu proaspeţi şi în viaţă. Ne-am convins că lucrul acesta funcţionează după ce DVD-ul făcut la spectacolul de acum zece ani s-a vândut extraordinar de bine şi a fost foarte apreciat.

Mircea Vintilă: Este un proiect al unui prieten al nostru, domnul Aurel Mitran: un manager, un impresar, un producător deosebit de spectacole. A fost ideea lui: de ce să nu facem un spectacol împreună? Este într-adevăr un concert deosebit, sunt genuri diferite, dar noi am ales în aşa fel repertoriul, încât să fie un spectacol unitar.

Aveţi cariere foarte diferite. De ce împreună? Ce v-a făcut să colaboraţi şi să vă menţineţi în acelaşi proiect?

Mircea Baniciu: Muzica ne uneşte. Ne cunoaştem de foarte multă vreme. Am mai avut un proiect, care se numeşte „Pasărea Colibri”, care tot din patru nume este făcută: eu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici, regretatul Florian Pitiş. Am făcut o echipă extraordinară zece ani de zile. Dar a dispărut Moşu Pitiş, mă rog, „Pasărea Colibri” mai zboară, dar din când în când.

Nu sunteţi nostalgici după anii ’80-’90 când adunaţi stadioane de public?

Mircea Vintilă: Vă daţi seama, eram şi mult mai tineri şi era şi altă atmosferă. Acum totul a evoluat, totul se întâmplă cu rapiditate, trebuie să fii atent la toate detaliile ca să poţi face faţă şi să poţi să rezişti în această competiţie uluitoare. Folkul e un gen de muzică foarte plăcut, e un gen de muzică în care linia melodică e foarte importantă, la fel ca și textul. Fără linie melodică, textul ar sta într-o carte din bibliotecă.

Mircea Baniciu: Se adună şi acum lume, nu neapărat stadioane. Acum sunt atâtea canale tv, cluburi, atâtea tentaţii, muzica s-a diversificat. Sunt nu ştiu câte curente muzicale care s-au diversificat, care funcţionează şi care plac. Nu mai e ca înainte când veneau toţi la noi. Spectacolele erau mai rare, era mai puţină televiziune şi oferte de distracţii (cluburi, restaurante, terase ş.a.) şi atunci lumea venea la spectacol. Acum publicul se împrăştie, dar publicul nostru a rămas aproximativ acelaşi. Uneori ne văd la televizor, alteori vin să ne vadă în sala de spectacole şi asta ne bucură enorm. Fiindcă toţi avem o vârstă aici. Aş putea spune că suntem una dintre cele mai în vârstă formaţii.

Vă mulţumesc pentru dialog.