INTERVIU // Oana Cătălina Ninu, poetă, București: „Mereu am considerat că literatura scriitorilor basarabeni face parte din literatura română”

„Literatura adevărată va fi apreciată indiferent de timpul scurs între publicarea a două cărți”

Irina Nechit: Spune-mi te rog, dragă Oana Cătălina Ninu, cum arată Mangalia în zile cu soare? Dar când e furtună? Se auzea vuietul mării în camera ta de copil?

Oana Cătălina Ninu: De fapt, nu cunosc Mangalia mai deloc. M-am născut la spitalul din Mangalia (acolo este locul declarat al nașterii), dar am trăit de la 4 la 19 ani în Constanța.

Am locuit la bloc, departe de mare, și nici nu am fost pasionată de înot sau de mers la plajă, nici acum nu sunt.

Te interesează raportul cu natura? Sau preferi să te concentrezi pe raportul cu propria ființă? Poezia vine din interior spre exterior sau invers?

Pentru mine, poezia mereu a venit din interior către exterior. Dar cumva din interiorul corpului, mereu m-a fascinat raportul dintre ființă și trup, senzorialitatea, visceralitatea.

Ai debutat strălucit cu „Mandala” în 2005 (ed. Vinea), la vârsta de 20 de ani. Ce era libertatea pentru tine în perioada „Mandalei”? Cum înțelegi/ simți libertatea astăzi?

La 20 de ani, libertatea însemna să plec de acasă și să locuiesc într-un oraș cu totul nou (București), singură. La 20 de ani, libertatea însemna să merg la cenacluri, în tabere de creație, la festivaluri, să public o carte de poezie, să mă îndrăgostesc, să trăiesc cum vreau.

La 39 de ani, libertatea înseamnă să plec câteva ore de acasă sau câte una-două nopți într-un team-building. Sau să am câteva ore de citit. Sau să mă văd cu o prietenă, să merg la un spectacol de teatru, să particip la un seminar, să merg la o lectură de poezie sau să particip la un eveniment literar.

Libertatea e scurtă, intensă și cu atât mai prețioasă.

Volumul „Stările intense”, ediția a doua, apărut la Casa de Pariuri Literare în 2022, ne arată cât de exigentă ești în scrisul tău, fiecare poem are impact asupra cititorului prin precizia expresiei, prin forța emoției, prin curajul de a aborda tragicul și derizoriul existenței. Cum arată un poem al tău în ziua când l-ai scris? Cum se modifică peste o vreme? Îl redactezi, îl rescrii, îl ciopârțești, îl „îmbogățești” cu imagini, cu idei, nuanțe etc.?

Când scriu un poem, îl și cizelez foarte mult pe măsură ce scriu fiecare vers. Scriu un vers, rescriu, scriu următorul vers, rescriu primele două versuri, scriu al treilea vers, apoi reiau de la început și tot așa. Până când ajung la final.

Ulterior, urmează două - trei corecturi, dar în mare parte nu modific ceva esențial. Cam 80 - 90% din fiecare text rămâne așa cum l-am scris/ gândit în prima zi.



Ai multe carnete de note? Sunt pline sau doar începute și abandonate? Scrii jurnal?

Am câteva carnete începute și abandonate. Am multiple note în telefon și fragmente de poeme. Am și fragmente de jurnal, dar recunosc că niciodată nu am reușit să țin jurnal mai mult de câteva săptămâni.

Ești dintre foarte puținele poete tinere de succes care au născut deja doi copii. Știm prea bine că maternitatea e consum major de timp și energie. Cum te recuperezi după o naștere? Cum îți învingi frica de a nu rămâne în urma colegilor care nu au de schimbat scutece și de strâns jucării?

Am născut natural, am alăptat, maternitatea a fost un lucru firesc pentru mine, chiar dacă a venit cu multe anxietăți și frici pe care nu credeam că le voi avea vreodată. Maternitatea mi-a schimbat și viața, și viziunea asupra vieții și a poeziei. Acum mai degrabă trăiesc decât scriu. Dar știu că va veni un moment în care lucrurile se vor inversa.

Frică de a rămâne în urmă nu am avut niciodată, pentru că încerc să nu mă compar cu ceilalți. Literatura adevărată va fi apreciată indiferent de timpul scurs între publicarea a două cărți. Important este să scriu, iar următoarea carte să fie cu adevărat puternică. Restul lucrurilor vor veni de la sine.

A da viață este mai important decât a scrie?

Pentru mine, da. Dar nu înseamnă că pentru toate femeile este la fel.

Care e situația demografică în România? Te preocupă acest subiect?

Natalitatea scade drastic, se preconizează că în anul 2100 populația României ar putea ajunge la doar 8 milioane de locuitori. Îmi fac griji pentru viitorul copiilor mei.

Scrii în timp ce copiii dorm?

Sunt o persoană matinală, iar noaptea sunt prea obosită ca să mai fac ceva, orice. Scriu ziua, dacă reușesc să rup puțin timp pentru mine.

Ai publicat o povestire foarte bună în volumul „Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei”, ed. Paralela 45. Vei mai scrie proză?

Cu siguranță voi mai scrie proză, mai am cel puțin două proze scurte gata. Mă gândesc serios dacă nu cumva următorul volum va fi unul de proză scurtă.

Care sunt deosebirile dintre poezie și proză?

Poezia este senzație/ respirație/ stare/ imagine.

Proza este narațiune și poveste. Este o poezie care nu se poate limita la haina strâmtă a unui vers.

Ce autori rămân pentru tine niște repere? Îl mai citești, recitești pe Kafka? De ce crezi că te atrage?

Nu am mai citit Kafka de multă vreme, l-am descoperit la 14 ani și m-a fascinat multă vreme. Cu siguranță îl voi reciti la un moment dat.

Autorii care îmi vin acum în minte și care m-au fascinat mult timp sunt Michel Houellebecq, Kazuo Ishiguro, Guzel Iahina, Elfriede Jelinek, Elena Ferrante, Narine Abgarian, Ian McEwan, Gheorghe Crăciun, Angela Marinescu.

Ai reușit vara aceasta să te odihnești? Ai fost la mare?

Am fost la Constanța, la părinții mei, dar am lucrat non-stop (am posibilitatea de a lucra și de acasă), am o poziție nouă de Senior Operations Manager și îmi ocupă mare parte din timp.

Dar urmează să petrecem câteva zile la munte și sper să îmi reîncarc bateriile, că am mare nevoie.

Cât de departe sau aproape sunt scriitorii basarabeni de cei din România?

Foarte aproape, aș zice. Mereu am considerat că literatura scriitorilor basarabeni face parte din literatura română.

Am mai mulți prieteni „literari” din Republica Moldova.

Nu consider că este o lume sau o literatură separată de a noastră.

Când vei veni în Chișinău? O să le arăți copiilor tăi Chișinăul?

Am fost la Chișinău acum mulți ani, înainte de copii, am avut și o lectură, mi-a plăcut enorm orașul și îmi doresc să revin. Aștept să găsim bilete de avion convenabile ca să putem veni cu toții într-o scurtă vacanță.

Mulțumesc, te așteptăm.

Oana Cătălina Ninu (pseudonim pentru Oana-Cătălina Ninulescu) s-a născut pe 2 mai 1985 în Mangalia. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Bucureşti (2008). Master în Studii literare românești (Facultatea de Litere, 2010) şi în Literatură franceză – abordări antropologice (Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, 2010) în cadrul Universității din Bucureşti.A debutat cu volumul Mandala (Editura Vinea, 2005; ediția a doua în 2021 la Casa de pariuri literare, ediție sonoră). În 2009 a apărut în format underground carnetul de poezie stările intense (xerox distribuit gratuit), în colecția Biblioteca de poezie. Al doilea volum de poezie, stările intense, a apărut în 2018 la editura Casa de pariuri literare. Ediția a doua, cu audiobook, a apărut la aceeași editură în 2022.

Premii: Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – OPERA PRIMA; Premiul Iustin Panţa pentru debut; Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România; Premiul de debut al Colocviilor Revistei Tomis.

A participat la numeroase festivaluri literare, poeziile ei au fost traduse în franceză, engleză, cehă, spaniolă, catalană.