INTERVIU // ​„Mii de copii din R. Moldova pot fi SALVAȚI”! Ce PERICOL ne paște

În ultimul timp, vocea părinților care refuză să-și vaccineze copiii se face tot mai auzită în conferințe de presă sau pe rețelele de socializare. O mamă din Chișinău, de exemplu, povestea public că fetița ei a rămas invalidă, după ce la vârsta de două luni i-a fost administrat un vaccin. Ministerul Sănătății infirmă agravarea stării de sănătate a copilului din cauza vaccinului, punând acest lucru pe seama maladiilor asociate de care suferea micuța.

Vaccinurile, obligatorii în R. Moldova

În 2013, problema obligativității vaccinării în R. Moldova a ajuns să fie discutată la Curtea Constituțională, după ce magistrații au fost sesizați de un avocat parlamentar, iar verdictul judecătorilor a fost în favoarea imunizărilor.

Printre argumentele cu care operează cei care se declară împotriva vaccinărilor se numără și faptul că acestea ar provoca autismul, epilepsia etc.

Fals, afirmă specialiștii. Vaccinurile care sunt administrate în R. Moldova sunt sigure, susțin responsabilii din domeniul sănătății, certificate de Organizația Mondială a Sănătății, iar reacțiile adverse care pot apărea după vaccinare în unele cazuri țin de sănătatea copilului, iar medicul de familie este cel care trebuie să-l examineze și să decidă dacă acesta poate fi sau nu vaccinat.

Protecție împotriva bolilor contagioase

Natalia Rusu este mama unui băiețel cu toate vaccinurile la zi. Până a-l naște, era sigură de faptul că nu-și va vaccina copilul, fiind speriată de tot ce citea pe Internet. Apoi, având puiul în brațe, a început să-și pună întrebări.

„Inițial, aveam o frică enormă față de vaccinuri. Apoi, am înțeles că îl expun unor riscuri nevaccinându-l. Am început să mă informez, inclusiv de la specialiști. Acum, înainte de administrarea vaccinului, dăm toate analizele necesare, mergem la medicul de familie să vadă dacă nu avem gâtișorul roșu sau febră. Nu vreau să ajung într-o zi, dacă Doamne ferește s-ar îmbolnăvi, să mă întrebe copilul de ce el nu se tratează ca alți copii”, susține Natalia care a mers la policlinica de sector pentru a-și imuniza copilul.

Tânăra mămică este sigură că, astfel, își protejează copilul de boli infecțioase grave, care pot cauza complicații severe, iar uneori chiar dizabilitate sau deces.


„Se cere o prudență deosebită la vaccinarea copilului cu stări alergice”

Ziarul NAȚIONAL i-a solicitat un interviu lui Ion Puiu, doctor în medicină, conferențiar universitar la USMF „N. Testemițanu”, în cadrul Catedrei medicină de familie, pentru a explica beneficiile și riscurile imunizării.

Dle doctor, din ce cauză credeți că se opun unii părinți vaccinărilor?

Există mai multe cauze, printre care faptul că părinții nu își dau bine seama de riscul real pentru copil al nevaccinării, unii nu au văzut niciun caz de poliomielită, nu-și dau seama de impactul hepatitei B asupra vieții copilului/adultului, nu își dau seama că chiar copilul lor ar putea contracta tuberculoză etc. Acum rare sunt cazurile de poliomielită, difterie, tetanos etc.

Părinții nu sunt înfricoșați de ceea ce nu văd în jur.

Altă cauză ar fi și faptul că mass-media descrie cu ardoare cazurile de efecte adverse postvaccinale, dar nu scoate în evidență cazurile de boală din lipsa vaccinării, este furnizată puțină informație profesionistă despre beneficiile vaccinărilor, mai ales din partea unor savanți, personalități, insuficiența unor surse de informație de încredere ș.a.

Aceste lucruri, fiind schimbate, vom putea obține un rezultat mai bun în imunizarea copiilor și, astfel, vom proteja mii de copii de boli ce pot fi ușor prevenite.

De ce în unele cazuri apar reacții adverse după vaccinare?

Unele dintre aceste reacții sunt condiționate de inflamația și iritația non-specifică în locul injecției, altele sunt condiționate de reacția la vaccinul viu, spre exemplu. Rare sunt cazurile de reacții generalizate de hipersensibilitate, urticarie etc. Majoritatea reacțiilor sunt dermatologice (pe piele).

Reacțiile alergice sunt întâlnite după vaccinare, dar forme severe de alergie se observă doar la 0,5 - 1 caz la 100 000 de vaccinări, în majoritatea cazurilor acestea fiind ușoare sau moderate, preponderent localizate în locul injecției.

Acestea sunt provocate nu atât de antigenul vaccinal, cât de componentele proteice reziduale ce se conțin în vaccin. Se cere o prudență deosebită la vaccinarea copilului cu stări alergice.

Uneori, sunt semnalate complicații postvaccinale…

Da, există, dar aceste complicații, în special frecvența lor, nu pot fi comparate cu beneficiile vaccinării. Printre aceste complicații putem enumera durerile de cap, slăbiciunile, febra ușoară, durere în locul injecției.

În practica mea de pediatru am văzut un singur copil cu poliomielită vaccin-asociată – un singur copil în peste 40 de ani de practică medicală! Acest copil avea imunitatea compromisă și doza obișnuită de vaccin antipoliomielitic pentru el a fost prea mare.

Trebuie să recunoaștem că nu suntem suficient de pregătiți în „imunologia funcțională” la nivel practic și că nu vom putea preveni în 100% din cazuri reacțiile adverse sau unele complicații. Cei mai vulnerabili pentru a declanșa complicații postvaccinale sunt nou-născuții prematuri, gravidele, pacienții cu imunitatea compromisă. Selectarea vaccinurilor pentru gravide este de o importanță covârșitoare pentru protejarea sănătății mamei și a fătului.

Sunt voci care susțin că vaccinul contra oreionului, rujeolei și rubeolei poate provoca autismul. Cât de adevărat este acest lucru?

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de interacțiune socială, comunicare, mișcări stereotipice. Cauza autismului nu este bine cunoscută, dar rolul de bază în apariția tulburării îl joacă factorii prenatali și intranatali, este o afecțiune genetică foarte eterogenă.

Există studii foarte vaste realizate de Academia Americană de Pediatrie care au exclus cu siguranță corelația dintre acest vaccin și apariția autismului.

Dar pot vaccinurile să provoace, spre exemplu, epilepsia?

Am întâlnit și așa părinți care consideră că epilepsia la copilul lor a apărut din cauza vaccinului. Aici este important de a explica deosebirea dintre „a apărut după vaccinare” și „a apărut din cauza vaccinării”. Când analizez minuțios acești copii, descoperi argumente mult mai importante care ar fi putut cauza convulsiile/epilepsia: născut prematur, infecție intrauterină, masă mică la naștere, sarcină cu probleme de sănătate a gravidei etc. De regulă, convulsiile/epilepsia apar în cazuri de afectare a sistemului nervos central, traumatisme perinatale etc., dar primul puseu de convulsii ar putea să fie declanșat pe fundal de febră, infecție virală etc. Astfel, corelația cu vaccinul administrat este eronată, el nicidecum fiind factorul cauzativ.

Dle Puiu, cum combatem, atunci, miturile despre „răul” pe care l-ar provoca imunizarea?

Cu părere de rău, există o multitudine de mituri, care persistă ani la rând, în pofida dovezilor științifice ce le combat. Un număr mare de părinți devin „victime” ale acestor mituri, aducând un prejudiciu enorm copiilor proprii prin eschivarea de la vaccinare și, astfel, prin lipsirea copilului de dreptul la sănătate.

Voi remarca doar unele dintre aceste mituri: vaccinul contra pertusisului (în popor – „tuse măgărească”) provoacă afectarea sistemului nervos; vaccinurile provoacă cancer; vaccinurile suprasolicită sistemul imun; sugarul este prea mic pentru a forma imunitate ca răspuns la vaccinare; vaccinurile slăbesc sistemul imun; vaccinurile conduc la afecțiuni autoimune; vaccinurile conduc la astm bronșic și la alergii; thimerosalul (un component conservant ce conține mercur, care, de altfel nici nu se mai folosește acum) conduce la autism. Apropo, după excluderea thimerosalului, nu s-a observat vreo reducere a frecvenței tulburării de spectru autist.

Toate acestea sunt mituri. Vaccinarea rămâne unul dintre cele mai puternice instrumente de control al afecțiunilor contagioase.

Vă mulțumim pentru interviu!