INTERVIU // Igor Munteanu: „Acest Guvern este un fapt politic legal, dar cu o gravă problemă de legitimitate”

„FMI nu crede lacrimilor, mai ales că unii politicieni au făcut lucruri impardonabile cu propria imagine”

Directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu, fostul Ambasador al R. Moldova în SUA, susține că oamenii au ieșit în stradă să protesteze „înfuriați de mizeria corupției din R. Moldova”, dar alegerile anticipate nu ar oferi garanția reformelor și parcursului spre UE.

Totodată, Igor Munteanu afirmă că, în situații precum este cea din R. Moldova, politicul poate germina și alianțe „contra-naturii”, cum este cea dintre Platforma DA și partidele lui Igor Dodon și Renato Usatîi, „însă acestea au costuri”. Directorul IDIS „Viitorul” susține că partenerii pentru dezvoltare ai R. Moldova trebuie să condiționeze acum și să monitorizeze strict reformele Guvernului Filip, unul „politic legal”, dar cu „o gravă problemă de legitimitate”. De ce, aflați din interviul de mai jos.

Dle Igor Munteanu, spuneți-ne, vă rugăm, de ce se protestează astăzi la Chișinău?

Mesajul central pe care-l auzim de ceva timp din partea mișcărilor de protest este legat de gradul ridicat de corupție și influență a oligarhiei în R. Moldova, iar cererea specifică ține de alegerile anticipate.

De ce credeți că învestirea Guvernului Filip, în doar 30 de minute și fără dezbateri în Parlament, dar în numele „stabilității” și al „parcursului european”, așa cum încearcă să ne convingă actualii guvernanți, nu a adus „liniște” în stradă?

Orice alt guvern, indiferent de genealogica politică ori de profilul prim-ministrului, învestit în acest mod, ar fi provocat probabil critici și proteste cel puțin similare.

Ați utilizat în corpul întrebării Dvs. numeroase cuvinte cu ghilimele, ceea ce înseamnă că și Dvs. semnalați o anumită îndoială privitoare la intențiile ori capabilitățile noului guvern de a convinge.

Fără a dezvolta acest narativ protestatar, care a fost articulat destul de clar în ultimele 11 luni de proteste la Chișinău, aș nota totuși că stabilitate nu este o sintagmă rea în sine, ori fără stabilitate nu funcționează mai nimic într-o economie de tranziție. Problema apare din practica de a deturna sensul unor apeluri la stabilitate în interesul unor vârfuri oligarhice, lipsite de credibilitate.

Asocierea Platformei civice „Demnitate și Adevăr” cu partidele proruse ale lui Igor Dodon și Renato Usatîi împotriva „oligarhizării” R. Moldova a stârnit discuții contradictorii în societate. De ce credeți că ar protesta un proeuropean alături de un prorus și, mai ales, ce ar urma după proteste?

Nu-mi propun să fac apologie pentru orice acțiune politică, care-și are sprijinitori și detractori. Înțeleg că, din punct de vedere tactic, DA este capabilă să coabiteze cu PSRM și PN, pot desfășura marșuri comune, pot chiar poza „frumos dezgolite” împreună, pentru că scopul alegerilor anticipate este o miză mare, o intersecție, care-i depășește ca și complexitate pe fiecare în parte.

Pe fundalul vuvuzelelor și oamenilor înfuriați de mizeria corupției din R. Moldova, politicul poate germina și alianțe „contra-naturii”, care ar fi nefirești în alte condiții, însă acestea au costuri. Unii justifică acest pas prin referința la eposul popular - „te faci frate cu dracul până treci pragul”. Nu știu. Nu prea cunosc în istoria politică recentă a R. Moldova cazuri cu happy-end după asemenea plimbări cu dracul.

Asemenea decizii se iau, evident, în condiții de risc, iar asupra liderilor DA se adună multe presiuni acum. Totuși, narativul lor adoptat în ultima vreme nu rezolvă existența unei senzații ce ține de agenda ascunsă a aliaților lor. În mod evident, cea mai vulnerabilă în această alianță este DA, pentru că despre planurile lui Usatîi și Dodon nu sunt nici iluzii, nici dubii.

Guvernarea susține că R. Moldova are acum nevoie de stabilitate pentru a depăși criza prin care trece, iar protestatarii insistă că alegerile anticipate ar putea să ne scape de problemele actuale, create de aceiași guvernanți, aflați la putere în ultimii șase ani. În opinia Dvs., care ar fi soluția pentru ca R. Moldova să fie pusă într-o albie a normalității?

R. Moldova are nevoie de stabilitate dinamică și de politicieni credibili. Alegerile anticipate în condițiile metastazei reflectate în sondajele de opinie nu garantează reforme și parcurs spre UE, ci soluții hibride de autoritarism, reabilitarea dușmanilor externi, restrângerea libertăților pe plan intern, concomitent cu răspunsurile externe corespunzătoare.

Acest Guvern este un fapt politic legal, dar cu o gravă problemă de legitimitate. Singura lui rațiune de a exista poate fi exclusiv de a gestiona criza bugetar-financiară, securitatea și ordinea publică, ajutând actualul Parlament (din care face parte și PSRM, dar și multe partide care s-au declarat recent în opoziție „constructivă”) să miște din punctul mort anumite instituții stagnante, cum este BNM, Procuratura, anumite agenții autonome nominal.

Acțiunile judiciare de pedepsire a vinovaților de frauda bancară și de atacurile raider au nevoie de asemenea de un Guvern mai mult sau mai puțin stabil. Nimic din aceste lucruri nu se poate întâmpla cu o agendă electorală care va consuma anul politic 2016, or, în acest moment, fără condiționalități puternice investigația este blocată.

Dle Munteanu, dar cum trebuie să interpreteze cetățenii R. Moldova recentele anunțuri ale Guvernului privind scăderea tarifelor la gazele naturale, prețurilor la carburanți etc.?

Acest Guvern caută cu disperare aplauze. Anumite promisiuni (tarifele) dau bine, se știe, la public, dar s-ar putea fi otrăvitoare sub aspect tactic în raport cu FMI.

Dacă mai crede cineva că FMI și alți actori vor înghiți gogoși ori se vor face că plouă, pentru că „suntem în prag electoral” se înșală amarnic, FMI nu crede lacrimilor, mai ales că unii politicieni au făcut lucruri impardonabile cu propria imagine.

Cum credeți, care ar trebui să fie atitudinea partenerilor de dezvoltare ai R. Moldova în continuare, având în vedere că, din 2009 încoace, reformele promise de autorități, în marea lor majoritate, au rămas doar la faza declarațiilor?

Cuvântul-cheie este condiționalitatea. Știm că UE impune principiul condiționalității în raport cu partenerii săi, ca alternativă sau paliativ la politica de sancțiuni a Rusiei, care preferă embargourile, amenințările și invaziunea militară.

În acest fel, UE oferă șanse partenerilor săi de a lua ceea ce-și doresc (ca biscuit), dacă și numai atunci când se conformează unor condiții tehnice sau politice (biciul).

Eu cred că, în acest moment, argumentul condiționalității trebuie să fie înțeles ca singura formă de dialog rațional cu un Guvern știrbit de legitimitate, în spatele căruia stau persoane cu anumite probleme de probitate.

Spre deosebire de alte condiționalități afișate anterior în raport cu R. Moldova, în acest moment, partenerii pentru dezvoltare (UE și alți actori de bună intenție) ar trebui să aplice un cadru temporal de monitorizare și setare a priorităților cât mai scurt, mai operațional, mai lipsit de ambiguități la capitolul evaluării și monitorizării rezultatelor așteptate.

În acest fel, acești parteneri pot parcela efortul intern necesar (politic și administrativ) al Guvernului de la Chișinău spre ceea ce trebuie de făcut imediat, rapid, efectiv, fără niciun fel de scuze ori trageri de timp. Acesta-i rostul unui Guvern provizoriu și, în acest fel, se va putea evita o prăbușire a instituțiilor acestui stat într-un haos spre care Dodon și Usatîi și-au procurat bilet de tranzit.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Raisa Lozinschi