INTERVIU // Corina Rotaru, actriță la TNME: „Fiecare propunere regizorală mă bucură, știu că va urma o evoluție în plan profesional. Vă invităm la Reuniunea Teatrelor Naționale Românești!”

INVITAȚIE // „Complexitatea piesei fascinează și ne face să ne punem întrebări fundamentale despre individ, despre societate”

Dragă Corina Rotaru, ai avut momente mistice în existența ta?

Nu sunt o persoană superstițioasă, dar, firește, cu toții trăim uneori întâmplări mistice care nu sunt în contradicție cu credința noastră. Din copilărie mi s-au cultivat anumite valori, cred și acum în ele. E vorba de credința mea, fără de care n-aș putea să creez.

Abia ai debutat pe scena profesionistă, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, dar deja ți s-au încredințat niște personaje centrale din dramaturgia universală, ele având nume asemănătoare: Julieta și Iulia. Faptul acesta îmi pare învăluit de un abur mistic. Cât de dificil e să te apropii de texte celebre de Shakespeare și Strindberg?

Nu este prima dată când abordez texte ale marilor dramaturgi William Shakespeare și August Strindberg. La Academie (AMTAP, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău – n.red.), pedagogul Nelly Cozaru mi-a oferit rolul Julietei, într-un fragment montat de dumneaei. Am depus efort maxim și acel fragment a fost calificat drept cel mai bun.

Pe August Strindberg, de asemenea, l-am descoperit la Academie: pedagogul Luminița Țâcu mi-a oferit rolul Gerda din piesa ,,Pelicanul”. Atunci am citit toate piesele lui Strindberg și mi-am dat seama de unicitatea operei lui. Lucrând la aceste partituri actoricești, am vizionat spectacole și filme, am căutat informații despre autori, toate acestea ajutându-ne să existăm în scenă, cu roluri complexe. Le sunt extrem de recunoscătoare tuturor celor care contribuie la performanțele mele din domeniul teatral.

Îi sunt recunoscătoare și propriei mele ființe care muncește zi de zi și nu cedează, oricât de greu ar fi.

Există puncte în care Julieta și Iulia se întâlnesc?

Despre rolurile Domnișoara Iulia și Julieta pot să afirm că sunt total diferite, că limbajul, tempoul, muzicalitatea, valorile și modalitățile de a acționa diferă. Totuși, în procesul de lucru am descoperit că ambele personaje n-au fost alinate de tată și de mamă, că cerșesc iubire și sfârșesc tragic, neavând credința că mai pot supraviețui.

Asta înțelegem din replicile Domnișoarei Iulia: „Spune-mi că mă iubești, vino și îmbrățișează-mă… altfel… ce sunt eu altfel?” și din replicile Julietei: „Reneagă-ți tatăl, schimbă-ți numele, sau dacă nu, mai bine jură-mi mie că mă iubești și-l lepăd eu pe-al meu… tu mă iubești?… știu că vei spune da și eu am să te cred… ”.

De altfel, în timpul lucrului la „Domnișoara Iulia” am avut unele tendințe să trag o privire la jocul actoricesc din „Romeo și Julieta” ca să fac deosebiri dintre aceste două roluri, ca să-i croiesc drum următorului rol, să concretizez și să-mi explic diferențele majore dintre Julieta și Iulia.

Îi mulțumesc din suflet Luminiței Țâcu pentru faptul că m-a ajutat, m-a ghidat, ea este regizoarea ambelor spectacole, incluse anul acesta în repertoriul Teatrului Național „Mihai Eminescu” (TNME – n.red.).

Recunosc, fiecare propunere regizorală pentru roluri complexe mă bucură, știu că va urma o evoluție în domeniul profesional și mă pregătesc cu toate vinișoarele pentru un efort actoricesc conștient, care mai apoi îmi oferă libertate, dezinvoltură pe scenă.

În „Domnișoara Iulia” e o mare bătălie psihologică între personaje, un fel de război. Cine biruie?

Personajul Iulia își pierde echilibrul în această lume, dar o face conștient, vrând să se resemneze, să-și accepte soarta îndurerată.

Acest spectacol e despre impulsurile noastre, despre bătălia dintre două caractere puternice. Jean, valetul din casă și domnișoara Iulia , stăpâna casei, duc un război al sexelor, în care Strindberg critică societatea. Antifeminismul este, pentru el, o cale de pătrundere în întunericul lumii. Și nu e vorba doar de femeie! Autorul vorbește de fenomenul de decadență a naturii, a omenirii. Odată ce femeia cade, cade tot!

Cine biruie în acest război? Cred că fiecare personaj își merită finalul, fiindcă ajung toți acolo unde au râvnit. Iulia, care visează să coboare jos, jos de tot, pe pământ, iar odată ajunsă jos, să între în pământ, își atinge scopul. Iulia înțelege că nu este loc pentru ea în lumea aceasta și decide să plece definitiv.

Jean ajunge sus, pare să fie el învingătorul, dar nu știm ce viitor îl așteaptă! Totul se întâmplă într-o Noapte de Sânziene, când se trezește o vrajă în corpurile umane și niște forțe misterioase participă la dramele, la extazul și suferințele oamenilor.

Complexitatea piesei fascinează și ne face să ne punem întrebări fundamentale despre individ, despre societate.

Pentru prima dată, în acest an, REUNIUNEA TEATRELOR NAȚIONALE ROMÂNEȘTI va fi precedată de un showcase care începe vineri, 8 septembrie cu spectacolul „Romeo și Julieta” (producție TNME). Timp de o săptămână se va desfășura o prezentare a unui portofoliu de 11 spectacole din repertoriul curent al TNME pentru curatori de festivaluri teatrale internaționale, pentru critici, jurnaliști și specialiști în domeniul artelor spectacolelor din România, Italia, Israel, Spania, Suedia. Mâine, se va juca „Domnișoara Iulia”.

Da, „Domnișoara Iulia” se va juca în Sala Studio „Valeriu Cupcea”, iar în Sala Mare, tot mâine, va fi prezentat spectacolul „Frunze de dor” de Ion Druță, în regia lui Alexandru Cozub. Vă așteptăm la toate spectacolele din showcase și din cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale Românești.

Mulțumesc pentru interviu, mult succes!