INTERVIU // Armand Goșu: „Plahotniuc e în stare să arunce Moldova în aer”

Expertiză // Interviu cu Armand Goșu, dr. conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, analist specializat în spaţiul ex-sovietic

Dle Goșu, cum se vede din România ceea ce se întâmplă astăzi la Chișinău?

Depinde de cine se uită! Dacă se uită MAE român sau Administrația Prezidențială, lucrurile arată bine. Oficialii români sunt probabil fericiți. Ar fi fost și mai fericiți cu Vlad Plahotniuc prim-ministru.

Doar Bucureștiul ar fi cerut unor deputați moldoveni să-l voteze pe Plahotniuc, așa ne spunea acum câteva zile domnul Ion Sturza, la o dezbatere organizată la Hilton de Expert Forum. Oricum, nimeni nu l-a contrazis pe Sturza, deși au trecut 48 de ore de la declarație, deci suntem îndreptățiți să presupunem că e adevărat ce spune.

Mi se pare că orice analiză pe Moldova trebuie să pornească de la premisa că Plahotniuc influențează decizii care se iau la București. Nu e cazul să ghicesc dacă e vorba de servicii sexuale la „Nobil”, bani în plicuri, deci corupție, sau altceva. Partenerii strategici ai României se pare că încep să înțeleagă faptul că e o problemă gravă de securitate. Presupun că o vor rezolva.

Vedeți în acest moment vreun pericol la Chișinău, având în vedere protestele din stradă care au unit partide proruse și mișcări proeuropene la un loc, iar unele voci afirmă că Igor Dodon și Renato Usatîi ar fi „caii troieni” ai lui Putin în R. Moldova?

Problema nu e Putin, nici Poroșenko, nici măcar Plahotniuc. Dacă Occidentul s-ar fi implicat serios, altfel ar fi evoluat Moldova. Problema e că Vestul n-are timp de Moldova, n-o înțelege, s-a simțit tras pe sfoară, păcălit de politicienii de la Chișinău care au vândut Bruxelles-ului pe post de poveste de succes o gaură de covrig. Acum occidentalii au alte probleme: Brexit, refugiați, prelungirea sancțiunilor față de Rusia. Moldova a ieșit cu totul de pe agendă. Bruxelles-ul e fericit că s-a oferit Bucureștiul să se ocupe de ea. Fericit și nu prea. E ca atunci când lași un vecin curvar să-i poarte de grijă unei nepoate minore, într-o casă la marginea satului, pe unde nu trece nimeni.

Întrebarea corectă a fost pusă, tot acum câteva zile, de Ion Sturza: e capabilă România să se ocupe de Moldova? Are Bucureștiul resursele financiare și umane, intelectuale pentru a se ocupa de Moldova? Domnul Sturza era destul de sceptic. Presupun că are motive, doar stă în România de peste un deceniu, are contacte la nivelul MAE, SIE, SRI, Aparatul Guvernului, oameni de afaceri, cunoaște bine resursele umane pe care Bucureștiul le poate implica în R. Moldova și ce înțelege establishmentul românesc din ceea ce se întâmplă pe scena politică de la Chișinău.

Cât despre Rusia, ar fi bine să vorbească despre politica ei în vecinătatea apropiată oameni care chiar se pricep. La București e o cacofonie nemaiîntâlnită. Produsă de oameni care în cel mai bun caz știu unde e Rusia pe hartă. Toată lumea își dă cu părerea. Ca la fotbal.

Dacă R. Moldova ratează acest moment, când influența Rusiei a scăzut din cauza războiului din Ucraina, când Rusia e lovită de prețul barilului de țiței și de sancțiunile impuse de Occident, să știți că nu sunt de vină nici Dodon și nici Putin. Ar fi bine să nu mai dăm vina pe alții pentru toate ratările noastre.

În opinia Dvs., R. Moldova va avea parte de acea stabilitate pe care ne-o promite guvernarea actuală, încropită din transfugi și care a învestit un Guvern spre seară, fără dezbateri etc.?

Greu de crezut. Urmează alegerile prezidențiale. Se va căuta o formulă de alegere a președintelui de către actuala majoritate. Oare înțelege Plahotniuc că nu va fi acceptat de cancelariile occidentale? Dacă va înțelege, ceea ce nu e sigur deloc, va încerca probabil să guverneze prin intermediari și va promova o figură ștearsă, pe care o controlează.

Dacă nu va fi lăsat să fie el președinte sau să-și pună omul președinte, Plahotniuc e în stare să arunce Moldova în aer. Mi-e tot mai clar că el practică acest șantaj: dacă nu mă vreți pe mine, împing statul Moldova în prăpastie. Astăzi, când e criză regională, el amenință cu destabilizarea spatelui frontului ucrainean. Ceea ce Vestul nu poate accepta. E un joc din ce în ce mai complicat, pentru că Bruxelles-ul și Washingtonul nu prea s-ar lăsa șantajate de Chișinău și cer reforme pentru a debloca creditele. Dar nici nu vor putea să asiste pasive la colapsul unui stat la granița UE și NATO, cu o Rusie tot mai agresivă și imprevizibilă făcând exerciții militare de amploare la câteva sute de km de Chișinău.

Până acum câteva săptămâni mi se părea că Bucureștiul joacă pe două scenarii. Plahotniuc avansează în pas vioi spre un regim autoritar, cu rețeta cunoscută: rupte oasele liderilor opoziției, înscenări care duc la arestarea celor care protestează (s-a început deja din toamna trecută cu grupul Petrenco), închis singurul canal TV care mai sprijină opoziția, cumpărați-șantajați-eliminați ultimii ziariști care îndrăznesc să-l mai critice. Dacă acest scenariu eșuează, atunci rămâne varianta crahului statal.

Dacă Vestul nu va închide ochii și nu-l va lăsa pe Plahotniuc să-și îndese un stat în buzunar, el va dori să arunce Moldova în aer, să împingă un stat aproape eșuat în prăpastie. Iar atunci, Plahotniuc poate anunța o catastrofă umanitară, cere României să trimită SMURD și jandarmi care să distribuie hrană populației, unii vor protesta, vor acuza imperialismul românesc, s-ar genera tensiuni, corifei ai televiziunilor românești s-ar visa la 1918, „unioniștii” ar cere negocieri cu Moscova.

Iar Rusia va fi fericită să aibă ceva de negociat cu România, un stat important al NATO de pe flancul estic, pentru a slăbi coeziunea Alianței. Cred că la Washington și Londra sunt câțiva experți care au înțeles că există acest scenariu amenințător. Sunt convins că SUA se vor ocupa serios de cârtițele de la București care au articulat acest scenariu, însă mai încolo. Acum, prioritatea Washingtonului nu e totuși România, nici măcar Ucraina, ci Țările Baltice, unde se așteaptă la un atac rusesc, care nu se știe dacă va fi convențional sau asimetric. Pe asta se bazează și Plahotniuc care simte că ceasul ticăiește și că n-are timp prea mult la dispoziție ca să pună Moldova cu totul pe butuci.

Totodată, Plahotniuc ar putea să aibă surprize chiar la Chișinău. S-ar putea ca marionetele pe care le-a pus în funcții să vrea să supraviețuiască pe scenă. Ele ar putea sfârși prin a-și ucide păpușarul. Au pierit ei păpușari mai de soi decât Plahotniuc. Amintiți-vă de Berezovski.

Credeți că va fi capabil Guvernul de la Chișinău să îndeplinească condițiile enumerate de Cabinetul de miniștri al lui Dacian Cioloș pentru debursarea primei tranșe de 60 de milioane de euro din creditul de 150 de milioane?

Deocamdată, Bucureștiul nu poate să dea acești bani doar pe promisiuni goale. Chiar dacă ar vrea. Nu uitați că premierul Cioloș vine de la Bruxelles și foarte probabil se va întoarce acolo. El înțelege jocul mare, la nivel de UE. Lângă premier sunt oameni care lucrează la Bruxelles, la Comisie sau în Serviciul de Acțiune Externă al UE.

La rândul lor și ei vor să se întoarcă acolo. Nu-și vor compromite carierele de înalți funcționari europeni cu salarii de mii și mii de euro de dragul unor aranjamente pentru Plahotniuc, oricine le-ar cere acest lucru. Cioloș este un interlocutor ideal pentru Bruxelles și Washington, pe care sunt convins că le va consulta. Nu va debloca creditul decât după ce se va pune de acord cu FMI și Comisia. Cred că premierul e bine consiliat, el înțelege că prin acest împrumut cumpără timp.

Sper că România va lucra discret, dar eficient în următoarele luni pentru cristalizarea unei alternative viabile la actualele partide așa-zis proeuropene de la Chișinău, în perspectiva unor alegeri anticipate. Vor curge lacrimi, va fi greu să-și ia rămas bun de la Ghimpu și Chirtoacă, dar Bucureștiul a mai trecut prin astfel de emoții acum câțiva ani, cu Iurie Roșca, și a supraviețuit.

Dle Goșu, ce trebuie să se întâmple în R. Moldova ca instituțiile statului să înceapă să lucreze în interesele cetățeanului, să fie eliminate schemele de corupție, să funcționeze justiția, economia etc.?

Adoptarea unui nou cadru legislativ pentru funcționarea procuraturii, pentru reformarea justiției, scoaterea instituțiilor statului de sub controlul politic, o nouă lege de finanțare a partidelor politice, pentru că de aici pleacă marea corupție.

La Chișinău sunt destui oameni competenți și cinstiți care știu ce trebuie să facă. Și cel mai important lucru este recâștigarea încrederii cetățenilor. Fără încredere nu se poate construi nimic durabil.

România este, de departe, cel mai sincer susținător al R. Moldova, a demonstrat-o în mai multe rânduri, în pofida animozităților de la Chișinău. Ce ar trebui să facă acum autoritățile de la București pentru a contribui la „însănătoșirea” R. Moldova?

Mi-e teamă că entuziasmul Bucureștiului, dacă nu e dublat de o bună înțelegere a situației politice, economice, sociale din Moldova, ar putea face mai mult rău decât bine. Iar ce s-a întâmplat la Chișinău în ultimii doi-trei ani, de la scandalul Pădurea Domnească încoace, din păcate întărește temerea formulată de Ion Sturza că la București nu s-au investit resurse intelectuale serioase în acest proiect.

Grila de lectură a evoluțiilor din Moldova se pare că a rămas istoriografia romantică din perioada interbelică. Bucureștiul pare să aibă un proiect doar pentru românii din Republica Moldova. Nu s-a conștientizat suficient faptul că Republica Moldova nu e Basarabia, că moștenirea sovietică este foarte pregnantă, că trebuie definită o ofertă plauzibilă și pentru Transnistria, Găgăuzia ca și pentru ucrainenii, rușii și bulgarii care trăiesc acolo.

Dvs. credeți realist proiectul „Fondul Moldova” lansat de experții Dan Dungaciu și Petrișor Peiu?

Deși am citit tot ce au publicat Dungaciu și Peiu sub egida Fundației Universitare a Mării Negre, nu mi-e foarte clar care-i scopul strategic al acestui proiect.

Urmărește atragerea investițiilor, modernizarea și consolidarea statalității Republicii Moldova? Sau e un proiect unionist? Are România capacitatea financiară să-l operaționalizeze? Autorii acestui proiect au meritul incontestabil că formulează proiecte, propun soluții. E un exercițiu de curaj și o mare provocare.

În ultimele săptămâni am observat un interes crescut pentru Moldova și din partea altor ONG-uri bucureștene. Așteptam o implicare mai susținută din partea „basarabenilor” din România. Unii sunt foarte bine conectați la mediul academic, la mass-media românească.

Au o expertiză solidă, o bună cunoaștere a realităților din R. Moldova cum nu există la București. Din păcate, au fost prea puțin prezenți în dezbaterea publică în toate aceste luni de criză.

În acest moment, putem vorbi, dle Goșu, despre o perspectivă europeană a R. Moldova?

Personal nu cred că trebuie renunțat la acest proiect. Pentru a-l face plauzibil, însă, e nevoie de o împrospătare dramatică a scenei politice, de lansarea unor noi partide, cu lideri credibili. Sunt câteva personalități interesante, carismatice, intrate recent pe scena politică. În ele îmi pun speranțele.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Raisa Lozinschi