Intelectualii și alegerile parlamentare

Cu unele excepții, scriitorii, artiștii, intelectualii în general nu se grăbesc să răspundă chemărilor de a urca pe baricadele electorale, pe care le adresează adepții blocului PPDA-PAS. Majoritatea preferă să nu se implice, să rămână neutri, iar unii artiști de calibru și-au manifestat deschis sprijinul pentru unii candidați PD.

Sigur, „trădătorii” au fost imediat taxați, împroșcați cu noroi, li s-a amintit cu acest prilej despre lașitatea lor „originară” (apud Mircea Eliade), nu a fost uitat nici faimosul verdict leninist la adresa intelectualilor („căcat”), dar numărul moraliștilor a fost mai mic ca altă dată și atacul n-a durat, stingându-se destul de repede.

Limitele isteriei anti-Plahotniuc

Autorul acestor rânduri observa sâmbăta trecută cum scriitorii de diferite preferințe politice, veniți să-l omagieze pe „scriitorul total” - poetul, prozatorul, eseistul, diaristul, traducătorul Leo Butnaru, ajuns la 70 de ani, se întrețineau în discuții joviale, ironizau, glumeau, râdeau în hohote, de n-ai fi crezut că aparțin unor tabere antagonice. Același lucru l-am observat, cu altă ocazie, în mediul ziariștilor, care reprezentau publicații afiliate puterii și opoziției.

Ceea ce înseamnă că isteria anti-Plahotniuc, anti-PD și-a atins limitele, că tactica „sfârșitului lumii”, „acum ori niciodată”, a apelurilor de pe marginea prăpastiei stataliste nu își au efectul cuvenit, eșuează în mediul intelectual.

Schimbarea necesară a puterii

Să fim sinceri: o schimbare a puterii e mai întotdeauna necesară, benefică și firească într-o democrație. PD se află la guvernare din 2009 și ar fi timpul să predea ștafeta altor formațiuni. Mai cu seamă că nu demonstrează mare râvnă în recuperarea miliardului și-l mai și protejează în mod dezgustător pe Șor, care a devalizat definitiv Banca de Economii.

Dar la fel de sincer trebuie să spunem că miza acestor alegeri pare „deturnată”, că formațiunile cu șanse de a accede în Parlament nu corespund tuturor așteptărilor noastre, că cei care se erijează în „salvatori” ai poporului și democrației nu sunt suficient de credibili.

Pentru cineva care cunoaște realitățile noastre, dar și modul cum funcționează o democrație, promisiunile blocului „ACUM” de a stârpi imediat oligarhia, de a-l înlătura și a-l elimina pe Plahotniuc de pe scena politică nu pot provoca decât scepticism. Ele pot fi interpretate ca bravadă electorală ieftină, ca indiciu de superficialitate și incompetență.

Modul de selectare a candidaților

Trecând peste integritatea discutabilă, peste dependența, inclusiv financiară, de unii oameni de afaceri care au niște conturi de reglat cu Plahotniuc, ne poticnim de modul de selectare a candidaților pe lista PPDA și PAS. Pare să fie altul decât meritocrația (altfel ar fi încăput pe liste, de exemplu, și Oleg Brega, care însă mai are și „calitatea” de a fi incomod, neobedient). Da, există unele persoane remarcabile pe lista blocului „ACUM”, dar sunt și unele de o modestie profesională, intelectuală evidentă (în „echipa” PPDA, în special).

Grandilocvența lui Năstase

Grandilocvența lui Năstase, declarațiile sale bombastice, umflate ca formă, dar subțiri în conținut nu pot să nu-i amuze pe intelectuali, dar și să-i facă prudenți.

„Preocuparea mea supremă e definită de viitorul generaţiilor care ne vor urma şi prin care ţara asta va dăinui”.

„Am fost şi rămân pentru totdeauna împreună cu voi. Sunt prietenul şi partenerul vostru. Pentru mine Moldova înseamnă totul. Fără Moldova şi oamenii ei minunaţi eu sunt nimic. Aveţi Curaj! Vă iubesc!”.

„Ştiu că e dificil să rezişti, ştiu că uneori e aproape imposibil. Dar cursul istoriei ne obligă să ne ridicăm deasupra firii omeneşti şi să perseverăm. Sunt într-o luptă infernală cu mafia de la guvernare pe parcursul a 7 ani de zile”, spune cu emfază, la modul serios, Andrei Năstase și, volens-nolens, te gândești că omul acesta se umflă ca broscoiul din fabula lui Esop.

Iar când perorează cu tupeu că „ACUM este cu totul și cu totul altceva”, că „ ACUM nu are niciun fel de legătură cu vechile și dăunătoarele reguli ale politicii din Republica Moldova”, că ACUM (adică el, Năstase) refuză să negocieze (cu PL) „valorile seculare ale țării noastre”, cum să-l iei în serios?

Alte motive de reticență

Și disponibilitatea lui Năstase de a arunca, spre satisfacția lui Dodon, batista pe „țambalul integrării europene” nu poate fi uitată, în pofida tuturor justificărilor pe care le-au adus adepții săi. Și relația liderului PPDA cu Usatâi și Platon, și „zbieratul” la adresa unioniștilor, acuzațiile bizare la adresa României sunt alte motive de reticență, dau în vileag o atitudine care nu poate să nu pună în gardă pe un om care gândește, care a tras niște învățăminte după 2009 și nu își mai face idoli. Mult mai limpede era situația dacă PAS mergea în alegeri de sine stătător, dar Maia Sandu nu a rezistat presiunilor.

Pe de altă parte, să ne imaginăm că Plahotniuc ar fi rămas în umbră și ar fi tras sforile ca pe timpul lui Voronin, din culise, sau că nu se certa cu Victor și Viorel Țopa… S-ar fi vorbit atunci despre oligarhie, despre instituțiile statului capturate? Lupta antioligarhică este privită de intelectuali și cu o doză sănătoasă de realism, de înțelegere a relativității sale, a caracterului conjunctural. De aceea nu cad pradă isteriei, nu dramatizează în exces. Nefiind suficient de explicită miza acestor alegeri, e mai dificil de aplicat și principiul „răului mai mic”, care a determinat conduita noastră electorală de-a lungul acestor decenii.

Miza e aceeași

Și, în aceste condiții, cu cine vor vota intelectualii? În circumscripții vor vota persoanele pe care le consideră cele mai adecvate pentru a-i reprezenta, fiind eligibili candidații din toate partidele proeuropene, inclusiv candidații „ACUM”, dar și cei de la PD, cum ne-au îndemnat să procedăm Doga, Botgros și, mai recent, Vladimir Beșleagă. În cazul listelor de partid, unii vor prefera partidele unioniste, inclusiv PL, preluat de Chirtoacă, alții - blocul „ACUM”, dar nu-i exclus că unii intelectuali vor vota cu PD. Căci miza adevărată a acestor alegeri rămâne, orice ar spune Năstase și Sandu, cursul european și apropierea de România. Dezoligarhizarea e un proces de durată, nu se rezumă doar la înfrângerea PD (Plahotniuc poate supraviețui ca oligarh) și poate avea loc numai în condițiile menținerii cursului european. Un viraj spre Rusia i-ar pune punct.

Participarea la vot

Participarea proeuropenilor, unioniștilor la vot e mai importantă decât destinația votului. Chiar dacă formațiunea pentru care vom vota nu va trece pragul, participarea lor va diminua ponderea PSRM. Lipsa lor în secțiile de votare îi avantajează pe socialiști.