Încotro ne duce politica „PAȘILOR MICI” în reglementarea conflictului transnistrean?

Implementarea măsurilor din pachetul „Berlin Plus” poate asigura sustenabilitatea dialogului cu autoritățile de la Tiraspol, dar importanța acestora va rămâne una periferică dacă nu vor exista progrese semnificative pe dimensiunea coșurilor doi și trei. În acest sens, este necesară o abordare comprehensivă a problemelor de natură politică, economică, socială și de securitate, care să se regăsească în abordarea de negocieri a autorităților R. Moldova pentru toate cele trei coșuri.

Aceasta este una din principalele concluzii identificate în cadrul unei noi notei analitice, elaborate de Mihai Mogîldea, expert al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), care face o analiză a ultimelor evoluții din cadrul reglementării conflictului transnistrean.

Potrivit autorului documentului, în ultimii 27 de ani, rezolvarea conflictului transnistrean a fost setată ca una dintre principalele priorități ale tuturor guvernelor ce s-au perindat la conducerea R. Moldova. Pe parcursul acestei perioade, viziunile actorilor politici cu privire la formatul și conținutul procesului de negocieri a fost diferit, deseori alimentate cu mesaje populiste și eforturi restrânse de a asigura un cadru strategic de politici și acțiuni pentru soluționarea acestui diferend.

Totodată, în plan intern, progresele limitate au fost influențate de aranjamentele informale existente între unii oficiali de la Chișinău și Tiraspol, caracterizate de interese private și scheme de corupție. În plan extern, demersurile diplomatice de atragere a suportului internațional pentru medierea conflictului au fost lipsite de consecvență și viziune pe termen mediu și lung. Un exemplu recent în acest sens servește discursul președintelui R. Moldova, Igor Dodon, din cadrul celei de-a 74-a sesiuni a Adunării Generale ONU, care a evitat practic din conținutul și importanța strategică a Rezoluției ONU privind retragerea trupelor ruse din regiunea Transnistreană a R. Moldova, votată la 22 iunie 2018.

„Strategia „pașilor mici” din ultimii trei ani nu este deocamdată sinonimă cu un proiect de reîntregire a republicii. Rezultatele reuniunilor în formatul „5+2”, a rundelor de consultări a negociatorilor-șefi, cât și a ședințelor grupurilor de lucru sectoriale, arată că există un interes sporit din partea Chișinăului și unul relativ din partea Tiraspolului de a aborda și rezolva probleme incluse în pachetul „Berlin Plus”. Președinția germană, italiană și austriacă a OSCE a depus eforturi susținute pentru a atinge anumite compromisuri între cele două părți, chiar dacă unele decizii adoptate nu au fost în conformitate cu interesele strategice ale Chișinăului. Aceasta din cauza că practic lipsesc „pași în întimpinare” din partea autorităților de la Tiraspolul, care mai mult încercă să profite de o anumită legitimare „diplomatică” în acest proces. Una din provocările principale totuși, vizează dimensiunea drepturilor omului. Aceasta rămâne oarecum în umbra procesului de reglementare, iar Misiunea OSCE în Republica Moldova își realizează acest mandat în special pe malul drept, evitând o agenda mai activă în regiunea Transnistreană”, consideră Mihai Mogîldea.

Totuși, implementarea măsurilor din pachetul „Berlin Plus” poate asigura sustenabilitatea dialogului cu autoritățile de la Tiraspol, dar importanța acestora va rămâne una periferică dacă nu vor exista progrese semnificative pe dimensiunea coșurilor doi și trei. În acest sens, este necesară o abordare comprehensivă a problemelor de natură politică, economică, socială și de securitate, care să se regăsească în abordarea de negocieri a autorităților R. Moldova pentru toate cele trei coșuri.

Iată câteva recomandări cheie sugerate de autor:

Autoritățile R. Moldova ar urma să elaboreze o abordare consolidată pentruavansarea procesului de soluționare a conflictului transnistrean și reintegrare a țării. Această abordare ar trebui să includă o viziune uniformă a Guvernului și Președinției R. Moldova care să fie realizată consecvent în baza unor priorități și obiective clare pe termen scurt, mediu și lung pe dimensiunea celor trei coșuri, dar și a grupurilor de lucru sectoriale.

Chișinăul ar trebui să se asigure în procesul de negocieri că armonizarea documentelor de politici elaborate pe ambele maluri ale Nistrului se produce în strictă conformitate cu legislația în vigoare și nu afectează interesele economice ale actorilor publici și privați ce activează în dreapta Nistrului.

Acțiunile incluse în pachetul „Berlin Plus” ar trebui succedate de semnarea unor decizii protocolare pentru alte sectoare de activitate, precum domeniul serviciilor publice, fiscal sau comercial.

Discuțiile următoare în formatul „5+2” și „1+1” ar trebui să includă un plan de acțiuni pentru demilitarizarea regiunii transnistrene și evacuarea munițiilor depozitate la Cobasna. Acest proces ar trebui să fie asistat și coordonat împreună cu reprezentanții OSCE și UE, pentru a asigura deplina sa funcționalitate.

Organizațiile societății civile și reprezentanții mediului de afaceri ar trebui invitate să participe activ în procesul de consultări ce prefațează semnarea oricărei decizii protocolare. În acest sens, Biroul de Reintegrare ar putea să instituționalizeze un Consiliu Consultativ, unde să fie discutate regulat subiecte de pe agendă cu actorii non-guvernamentali.

Strategia „pașilor mici” necesită a fi regândită, inclusiv din perspectiva comunicării, prin a scoate în evidență mesajul cheie al măsurilor de consolidare a încrederii între ambele maluri ale Nistrului. Mai mult, dincolo de crearea condițiilor pentru avansarea soluționării conflictului, aceasta trebuie să crească atractivitatea R. Moldova pentru cetățenii din regiune, să asigure excluderea tuturor blocajelor existente, să descurajeze provocările la adresa securității țării și să scoată regiunea din zona tenebră a fraudelor, de care continuă să beneficieze grupuri înguste, interesate de a menține un „status-quo” în vid, conchide autorul.