Maia Sandu reafirmă la Chișinău angajamentul Republicii Moldova pentru integrarea europeană de Ziua Europei

Excelențele Voastre,

Doamnelor și domnilor,

Aniversările – precum cea a Declarației Schuman din 9 mai 1950 – sunt întotdeauna un bun prilej de reflecție și de înțelegere a drumului parcurs. 

De patru ani deja, Republica Moldova urmează cu hotărâre calea europeană. Am ales acest drum pentru că el reprezintă pentru noi o garanție existențială a păcii, a libertății și a democrației. 

Pe acest drum am reușit să facem pași importanți datorită unei mobilizări fără precedent. Funcționari publici, membri ai organizațiilor din societatea civilă, jurnaliști, antreprenori, oameni care muncesc zi de zi pentru a transforma obiectivul aderării la Uniunea Europeană în realitate, au tras toți în aceeași direcție. 

Și am înțeles cu toții că nu ne putem permite să încetinim ritmul. Principală provocare rămâne aceea că avem de-a face cu un maraton, dar trebuie să ne mișcăm ca la un sprint, cu aceeași energie și concentrare. 

Poate că tocmai acest efort intens, precum și concentrarea firească asupra etapelor imediate ale procesului, ne obligă, din când în când, să revenim la o întrebare mai profundă: care este, de fapt, esența proiectului european și cum o păstrăm vie în conștiința noastră? 

Este o responsabilitate care privește întregul nostru continent, atât statele membre, cât și cele candidate. 

Și la noi în țară discuțiile despre agenda europeană sunt adesea dominate de aspecte mai degrabă tehnice: condiționalități, reforme, standarde, negocieri, legislație. În interiorul Uniunii Europene, și acolo dezbaterea publică se concentrează deseori pe politici sectoriale, pe dosare concrete sau pe diferențe de poziționare între state.

Noi spunem des – și pe bună dreptate – că ne facem cu seriozitate „temele pentru acasă”. Și chiar ni le facem. O confirmă și Comisia Europeană.

Dar adevărul este că nu putem construi entuziasm doar în jurul ideii de „teme pentru acasă”. Până la urmă, câți dintre noi își amintesc cu prea mare bucurie temele pentru acasă din copilărie?

De aceea cred că trebuie să vorbim mai mult despre sensul profund al acestui efort comun. Despre ceea ce încercăm să construim noi, europenii – și, mai ales, de ce anume facem acest lucru.

Uniunea Europeană nu s-a născut ca un exercițiu birocratic și nu s-a edificat în jurul directivelor sau regulamentelor. Proiectul european a pornit dintr-o lecție istorică dureroasă și din convingerea că pacea pe continent nu poate fi menținută fără reconciliere între țări și popoare, fără solidaritate, fără încredere și fără legături îndeajuns de puternice încât războiul să devină, literalmente, imposibil.

Acesta este crezul care a stat la baza propunerii făcute acum 76 de ani de Robert Schuman de a pune în comun producția de cărbune și oțel. 

A fost o idee în același timp simplă și revoluționară: state care cooperează strâns, cu economii și societăți interconectate, care nu mai pot fi împinse spre ororile unor conflagrații sângeroase.

Aceasta rămâne și astăzi esența Europei unite.

O comunitate construită pe colaborare în locul confruntării.

Pe respect pentru demnitatea umană.

Pe protejarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Și pe convingerea că diversitatea nu este o slăbiciune, ci un avantaj.

Trebuie să facem mai mult – în Republica Moldova și în întreaga Europă – pentru a ancora aceste idei în societate. Să vorbim mai mult despre ele în școli și universități. În mass-media. În toate comunitățile. 

Mai ales acum, când războiul a revenit pe continentul nostru, iar democrațiile sunt supuse unor presiuni tot mai mari, această memorie europeană devine și mai importantă. 

Doamnelor și domnilor,

Nu putem vorbi despre importanța proiectului european fără să ne amintim ce a însemnat absența lui.

Memoria zilei de 9 mai 1950 trebuie, de aceea, cultivată nu doar prin evocarea momentului fondator al Declarației Schuman, ci și prin aducerea aminte a ceea ce s-a întâmplat, după acea zi, în țările de pe continent în care proiectul european a ajuns mult mai târziu.

În timp ce Europa Occidentală începea să construiască, prin cooperare și reconciliere, un spațiu al libertății și prosperității, în Europa de Est au urmat decenii de dictatură, frică, supunere și izolare. În timp ce în Vest societățile deveneau tot mai deschise, iar cetățenii tot mai stăpâni pe propriul destin, în Est milioane de oameni au fost privați de libertăți fundamentale, de dreptul la opinie sau la inițiativă, iar mulți au plătit scump pentru că au luptat pentru ele. 

De aceea, pentru statele din Europa de Est, inclusiv pentru Republica Moldova, promisiunea proiectului european are și o profundă dimensiune de reparație morală și istorică, despre care trebuie să vorbim clar.

Atunci când oamenii din partea noastră a Europei îndrăzneau să privească dincolo de Cortina de Fier, entuziasmul lor nu era alimentat de regulamente sau directive, ci de imaginea libertății. De ideea unei societăți în care oamenii puteau vorbi liber, puteau călători liber, puteau crea și spera fără frică.

Și cred că aceasta rămâne, până astăzi, puterea reală de atracție a proiectului european.

Trăim într-o lume în care competiția globală nu este doar economică sau tehnologică, ci și o competiție între modele de societate. Autoritarismul vine cu reguli stricte și cu perspectiva unei anumite stabilități. Dar numai democrația oferă ceva esențial: libertatea individului de a-și trăi viața conform propriilor aspirații, într-o societate care îi respectă demnitatea.

Este o promisiune care continuă să inspire. Avem datoria să-i redăm, prin felul în care vorbim despre Europa și prin felul în care o clădim mai departe, strălucirea și forța pe care le merită.

Vă multumesc și la mulți ani, Europa!