ÎN PARAGINĂ // O casă de cultură din republică a devenit ADĂPOST pentru o turmă de oi

Realitatea // Case de cultură fără uși, geamuri, cu tencuiala căzută și unde înnoptează oile

Au strălucit pe vremuri, iar astăzi sunt în paragină. Lipsa finanțării suficiente a caselor de cultură le-a tras unora cortina, iar gloria de odinioară a fost înlocuită cu bezna.

Sute de case de cultură din R. Moldova stau astăzi să se risipească și ar avea nevoie de reparații capitale. Autoritățile publice locale strâng din umeri și spun că „fac atât cât le permite buzunarul”. Altele stau cu mâna întinsă pe la donatori externi să câștige niște bani care i-ar ajuta să „reabiliteze cultura” din sat.

Cu oile în Casa de cultură

Sala pentru manifestații culturale din Casa de cultură din satul Călinești, raionul Fălești, nu a auzit de ani buni aplauze. Fără uși, geamuri, cu tencuiala căzută și acoperișul stricat, stă uitată de săteni.

Cei care îi mai treceau pragul erau doar animalele din sat. În una din seri, aceasta a servit chiar pe post de stână pentru oile satului. „Era o zi de toamnă și ciobanul a adus oile de la stână în sat. Se făcea noaptea, a mai dat și o ploaie și, cum nu avea unde să ducă toate oile, pentru că erau multe și toate în ograda unui om nu încăpeau, a decis să le adăpostească pentru o noapte la Casa de cultură din sat. Nu avea uși, geamuri. Au bătut niște scânduri ca să nu poată trece oile și au stat acolo până dimineață, când au fost date stăpânilor”, ne spune primarul satului Vasile Zaporojan, care nu a ezitat să se laude că, încetul cu încetul, a început să reabiliteze clădirea.

Trei mii de dolari

Construite pe timpul Uniunii Sovietice, la începutul anilor ’90, în contextul procesului de descentralizare, majoritatea locașurilor culturale au fost trecute la balanța administrației publice locale. Din lipsă de bani, acestea au ajuns cu lacăte la ușă, iar manifestațiile culturale din sat au trecut să se desfășoare pe stadionul din sat.

Mai mult, unele case de cultură chiar au fost privatizate. Un exemplu elocvent este cel din satul Boghiceni, raionul Hâncești. Construit în anul 1960 și fără o reparație capitală în decursul a zeci de ani, căminul cultural din sat stătea să se risipească, iar pentru a nu-i plânge de milă, primăria a decis să-l scoată la privatizare.

„Era într-o stare deplorabilă. Nu se mai putea de făcut nicio reparație acolo. A fost prin anul 1999. S-a organizat o licitație în sat, aveam niște bani pe atunci și am decis să-l iau eu. Trei mii și ceva de dolari m-a costat”, ne spune proprietarul fostului imobil, Ion Zoină.

Pe moment, în locul unde altădată stătea țanțos „fața satului”, acum este o „imagine verde și frumoasă”, iar în sediul fostei biblioteci a fost deschis un magazin, ne mai spune Ion Zoină, care între timp a fost ales și primar al satului.

Chiar și așa, cultura din sat nu are de suferit, ne dă asigurări primarul. „Când este vara și cald, manifestațiile culturale au loc pe stadionul din sat. Iarna mergem la școala din sat. Este un bloc vechi pe lângă școală și am vrea să-l reparăm ca să facem acolo Casă de cultură, dar pentru asta avem nevoie de bani”, adaugă primarul.

Fabrică de mobilă

Au rămas fără Casă de cultură, în schimb au fabrică de mobilă în sat. Este vorba despre satul Stolniceni din raionul Hâncești. Acum șase ani, din lipsă de bani, administrația publică locală a scos Casa de cultură la privatizare. Noii proprietari au dat însă cultura la o parte, pentru că „prea puțini bani poți scoate din ea”, și au deschis o fabrică de mobilă.

„Știți că se simte acest lucru? Vara este mai ușor. Toate manifestațiile le facem pe stadionul din sat, iar iarna este cel mai greu. Cu ce să se ocupe tineretul acesta? Mă mai rog eu la directorul școlii să ne „adăpostească” manifestațiile culturale în școală, dar cam cu scârț acceptă”, ni se plânge primarul satului, Maria Manic.

Exemple demne de urmat

Pe lângă tabloul sinistru descris mai sus, avem însă și exemple când responsabili din administrația locală au arătat că se pot face lucruri bune și fără prea mulți bani.

Exemple în acest sens sunt Casa de cultură din satul Băhrinești, raionul Florești, satul Brăviceni din raionul Călărași, dar și cea din satul Clocușna, raionul Ocnița. Din puținii bani pe care îi are în buget, primăria găsește bani și pentru cultură.

„Sigur, este departe de suma reală care ne-ar trebui ca să reparăm capital clădirea, dar ne străduim s-o menținem. Dacă nu construim alta, măcar să menținem ce avem”, ne spune primarul din Clocușna, Ruslan Goreacii.

Și nu doar că păstrează clădirea, dar unii primari au grijă și ca să fie utilă. Aici au loc secții de dans, croșetat, teatru, judo, chiar un muzeu al satului sau alte activități de care ar avea nevoie sătenii.

„Bunăoară, în satul Băhrinești, au obținut niște finanțare din proiecte externe și au fost organizate cursuri de inițiere în afaceri pentru femeile tinere din sat. Au demonstrat că o comunitate se poate dezvolta din resursele pe care le are și au demonstrat că se poate”, ne spune directorul Centrului pentru Politici Culturale, Veaceslav Reabcinschi.

Lipsa de specialiști, o altă problemă

Starea caselor de cultură nu este singura problemă. Aici se adaugă și lipsa specialiștilor calificați care ar sta în fruntea lor, specialiști care, potrivit directorului Centrului pentru Politici Culturale, ar trebui să aibă și cunoștințe de management, ținând cont de faptul că aceste instituții culturale nu sunt unele obișnuite, dar încep să se bazeze mai mult pe necesitățile satului, pe prioritățile localnicilor.

Cât privește faptul că în unele dintre aceste instituții au fost deschise cafenele, Veaceslav Reabcinschi nu vede în asta o problemă, atâta timp cât vizitatorii dau dovadă de „cultură într-o instituție de cultură”.

Strategie pe hârtie

În anul 2013, a fost aprobată de către Guvern Strategia de dezvoltare a culturii, prevăzută să fie pusă în aplicare până în anul 2020, care se referă și la statutul caselor de cultură, acestea urmând a fi transformate în centre multifuncționale.

„A rămas la nivel de document. Ministerul Culturii a lansat ideea, dar casele de cultură nu se află în subordinea directă a ministerului, dar a autorităților publice locale. Secțiile raionale de cultură probabil încă nu au experiența necesară și cazuri ca să vadă cum ar putea să lucreze aceste instituții și cum ar trebui să aibă loc procesul de reformare”, adaugă Veaceslav Reabcinschi.

Potrivit acestuia, atunci când casele de cultură au fost transmise administraţiei publice locale, trebuia să se facă mai selectiv, pentru că nu s-a ținut cont de faptul dacă administraţiile locale sunt în stare să le întreţină financiar și, atunci, o bună parte dintre acestea a ajuns în starea în care să le plângi de milă.

Aproape jumătate dintre casele de cultură trebuie reparate

Pe moment, în R. Moldova sunt 1 231 de case de cultură în cele 1 682 de localități înregistrate. Circa 500 dintre acestea ar avea nevoie de reparații capitale, 73 de case de cultură sunt încă avariate, iar 12 cămine culturale au fost privatizate.