Igor Munteanu, șeful Comisiei parlamentare de control al finanțelor publice, demontează MINCIUNILE guvernării cu privire la asistența macro-financiară din UE: „De ce nu vin banii, Ioane?”

Doar Rusia și China ajută R. Moldova, în opinia președintelui Igor Dodon. Consecvent în rătăcirile sale politice, Igor Dodon și-a câștigat un loc de seamă printre cei mai mincinoși politicieni ai spațiului ex-sovietic. Dorind să dreagă busuiocul, premierul Ion Chicu a apreciat relația R. Moldova cu Uniunea Europeană, dar nu s-a desprins prea departe de canoanele dodoniste, care înclină să măsoare ajutorul UE în gbiți de fotografii pentru campania sa prezidențială și mai puțin în beneficiile aduse cetățenilor R. Moldova prin numeroasele programe de asistență ale UE și SUA.

Actualul prim-ministrul Ion Chicu simte tot mai mult că vâslește la o barcă găurită, care se duce la fund. Un guvern tehnocrat nu se ocupă de intrigi și angajări de răspundere pentru proiecte, care contravin flagrant spiritului și literei Constituției (Hotărârea Curții Constituționale din 9 aprilie 2020). Un guvern tehnocrat se ține cu dinții de credibilitatea sa, evitând să se înhame la teme electorale sau geopolitice, care depășesc mandatul său executiv. Cel mai viu exemplu de eșec al premierului Ion Chicu ține de incapacitatea cronică a guvernului de a obține de la UE asistența macro-financiară. În total: 40 + 20 e milioane de euro.

De ce nu vin banii, Ioane?

La 15 februarie 2017, UE a autorizat un pachet de asistență macrofinanciară la adresa Republicii Moldova prin decizia Consiliului European. După doi ani de orbecăială și erori politice, UE a restabilit dialogul cu R. Moldova, acordând Guvernului R. Moldova, în septembrie 2019, o primă trașă din asistența macro-financiară în valoare de 40 de milioane de euro. Ultimele tranșe (2, 3) ar fi trebuit să urmeze pe măsură ce toate condiționalitățile anunțate de UE ar fi fost îndeplinite. Între timp, Guvernul Blocului ACUM a fost demis, iar procesul democratic din R. Moldova a revenit pe drumul hopuros al populismului zgomotos, dar ineficient, al reglărilor de conturi și al tentativelor de recapturare a controlului politic asupra justiției. Pe fundalul acestor acțiuni întreprinse de noua coaliție psrm-pd, puțină lume a atras atenția asupra restanțelor neonorate de Guvern în raport cu Uniunea Europeană.

Prima din cele două restanțe ține de obligația R. Moldova de a adopta o lege privind procedura de constatare a încălcărilor în domeniul prevenirii spălării banlor și finanțării terorismului și modul de aplicare a sancțiunilor, înregistrată de Parlament la 06.02.2020, iar a doua condiție ține de câteva modificări la Legea cu privire la achizițiile publice, PPP și societățile de utilitate publică. Prima lege a fost elaborată cu efortul Serviciului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (SPCSB), având ca scop întărirea pârghiilor din legea cadru N.308/2017, în timp ce a doua condiționalitate tehnică a UE solicta mai multe modificări la legislația privind societățile de utilitate publică, i.e. legea N.1402/2002 privind serviciile de gospodăre comunală, depășită în mai multe privințe. A doua lege nu a fost prezentată până astăzi nici măcar ca proiect în atenția Parlamentului R. Moldova și nici nu s-au făcut consultările prevăzute de transparența procesului legislativ.

„Business as usual”

Merită de notat și contextul în care aceste condiții influențează deciziile UE. Restanțele guvernării țin de lipsa de eficiență, opacitatea și infracționalitatea sectorului public. Ambele restanțe sunt motivate politic și servesc unor grupuri rentiere, conectate la procesul decizional. De alfel, Guvernul Chicu nu se poate scuza că nu a avut timp pentru aceste restanțe - au existat câteva inițiative legislative, care ar fi putut rezolva condițiile puse de UE. Mă refer la proiectul de lege privnd deofșorizarea sectorului public, elaborat în 2019 și adoptat în 1 lectură în octombrie, după avizarea sa pozitivă de guvernul Bocului ACUM. Elaborat de deputații Platformei DA, consultat cu societatea civilă, acest proiect răspundea clar și eficient mai multor condiționalități ale UE sub aspectul transparenței sectorului public și, dacă ar fi fost adoptat în a doua lectură în anul 2020, ar fi ajutat cu celeritate ca Guvernul R. Moldova să obțină asistența macro-financiară de 40 de milioane de euro.

Proiectul de lege al deputaților Platformei DA își propunea să insituie restricții clare în privința tranzacțiilor efectuate de companii înregistrate în zone offshore în sectorul public, în lumina experiențelor tragice comise în ultimele decenii și cu scopul de a cunoaște beneficiarul efectiv, interesat de orice fel de tranzacții cu bunuri și servici publice atât în sectorul achizițiilior pulbice, cât și al privatizării sau concesionării unor proprietăți critice. După demisia din octombrie 2019, noul Guvern instalat de PSRM, în frunte cu premierul Ion Chicu, a cerut re-avizarea proiectului de lege privind deofșorizarea, avizându-l ulterior negativ. Mulți au înțeles din această replică o formă de „restaurație” a celor două componente oligarhice (psrm-pd) contra unei inițiative legislative, care le-ar fi afectat interesul de a obține controlul asupra unor bunuri de stat. Imediat, și Procuratura Generală a încetat brusc să se mai intereseze de finanțările ilegale ale PSRM din surse dosite în Bahamas, iar noul guvern a anunțat noi planuri de privatizări cu întreprinderi de stat cu mari probleme de integritate fiscală.

Trezește confuzie și faptul că toate acțiunile de recuperare a bunurilor concesionate în mod fraudulos (vezi Raportul Curții de Conturi în privința Aeroportului, Air – Modova) au fost sabotate, posibil abandonate, ceea ce a permis complicilor care-au fost implicați în aceste fraude uriașe de bunuri publice să rămână basma curată. După șase luni de la Hotărârea Parlamentului R. Moldova în privința constatării ilegalitățior comise la concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău și la privatizarea Air-Moldova, nu avem nicio certitudine asupra rezolvării satisfăcătoare în interes public al acestor cauze.

Simplu despre lucruri complicate

1. UE nu amenință, nu șantajează, nu sabotează relația cu partenerii săi, ci doar suspendă beneficiul promis, atunci când partenerul nu-și onorează obligația. Dacă legile sunt blocate de actuala coaliție psrm-pd, atunci actualul prim-ministru va fi făcut responsabil de ratarea asistenței macrofinanciare.

2. Fără restabilirea unei relații solide de colaborare cu UE, R. Moldova se va confrunta cu o gravă criză umanitară în următoarele luni ale anului 2020. Puține state din Europa de Est se vor descurca în condițiile crizei pandemice fără ajutor extern, cu atât mai puțin Republica Moldova, care are nevoie de un nou guvern.

3. Deși măsurile de combatere și prevenire a răspândirii pandemiei consumă multe resurse și timp, R. Moldova ar trebui să-și onoreze toate obligațiile luate în raport cu UE, cu atât mai mult cu cât UE solicită, chiar și prin exemplul celor două legi restante, mecanisme de protejare a interesului public contra hoțiilor, crimelor din achiziții, remedii contra abuzurilor din concesionări și privatizări trucate. Or, astea sunt lucrurile de bază pe care se construiește buna guvernare și ordinea constituțională.