GEOPOLITICĂ // Descălecarea lui Vladimir Putin la Bucureşti

sursa: google.ro

Vizita la Bucureşti a patriarhului Chiril al Moscovei are, desigur, o importantă dimensiune spirituală pentru credincioşii ortodocşi, pe care o respect şi asupra căreia nu mă voi opri.

Ceea ce mă interesează, mă preocupă chiar, este dimensiunea politică a acestei descălecări, în opinia mea, prioritară.

Patriarhul Chiril nu este doar o înaltă faţă bisericească. El a fost numit în fruntea Bisericii ruse cu ajutorul lui Vladimir Putin şi este considerat unul dintre principalii apropiaţi ai „ţarului” de la Kremlin.

În opinia lui Chiril, Vladimir Putin este nici mai mult nici mai Putin decât „un miracol al lui Dumnezeu”. Ca să avem dimensiunea corectă, potrivit Deutsche Welle, Putin şi Chiril conduc împreună Rusia.

De altfel, Biserica rusă este extrem de strâns legată de puterea politică din Rusia, ceea ce reprezintă o constantă a istoriei acestei ţări. „Sfânta Rusie” împleteşte într-un mod foarte greu de înţeles pentru mentalitatea occidentală tradiţia, religia, politica, istoria. Patriotismul ruşilor este covârşitor mistic.

Dar Chiril nu este căzut doar în admiraţia lui Putin. Este un susţinător şi al lui Fidel Castro, şi al lui Lukaşenko.

Totodată, Chiril este un personaj foarte controversat, începând cu suspiciunea că ar fi colaborat cu KGB-ul, încă din perioada în care a fost trimis de regimul comunist, în 1969, la Geneva pentru a fi reprezentantul Patriarhiei Moscovei la Consiliul Ecumenic. În general a reprezentat patriarhia în Occident cu misiunea precisă de a cosmetiza pe cât posibil oroarea sovietică. Potrivit presei ruse, numele sau de cod era Mihailov.

Apoi sunt controversele lumeşti referitoare la averea impresionantă a lui Chiril, evaluată de unele voci la patru miliarde de dolari. Vile ultraluxoase, avion privat, nimic nu-i lipseşte. Este celebru episodul ceasului elveţian Breguet de 30.000 de euro, care apărea la mâna patriarhului într-o poză care a fost rapid prelucrată, însă fără a fi eliminată şi reflectarea ceasului în furnirul mesei.

Este aproape pleonastic să mai precizezi în aceste condiţii că vizita lui Chiril în România are binecuvântarea explicită a lui Vladimir Putin. Practic, în România vine un fel de alter ego al lui Putin, cel care are cele mai mari şanse să capteze un sentiment de simpatie, pe criterii mistice, al românilor altfel cam rusofobi.

Nu e întâmplător aleasă, sunt sigură, nici data acestei vizite în premieră, cu ocazia uneia dintre marile sărbători ortodoxe, Sfântul Dumitru, şi a aniversării a 10 de ani de patriarhat ai lui Daniel.

Adică un moment de maxim al simboliştii religioase, care va avea maximă expunere mediatică pe un fond de mare sensibilitate, de care Chiril se va lipi, perfect calculat, nu mă îndoiesc, pentru a pătrunde cu ajutorul lui în mentalul românesc. O formă acceptabilă de Rusie servită unei ţări, cum spuneam, cam rusofobe.

Care ţară se află sub un uriaş asalt al Rusiei la nivelul propagandei şi manipulării. Sputnik România este o prezenţă agresivă în spaţiul mediatic, cultivă insistent politicieni precum Liviu Pleşoianu, îi răsfaţă chiar, pentru că promovează exact ideile anti-occidentale şi anti-justiţie care favorizează Rusia.

Care ţară este condusă de o majoritate care, să o spunem pe de-a dreptul, detestă regulile occidentale, integritatea, statul de drept, transparenţa şi nu ar avea nicio supărare să se uite spre Moscova în loc de Bruxelles şi oficial, pentru că de facto mă tem că o face deja.

Presa este şi ea plină de agenţi de influenţă ai Moscovei. Facebook-ul este plin de anonimi care, după ce şi-au consolidat poziţiile aparent prodemocratice şi prooccidentale, în momente cheie încep să susţină poziţii ale Moscovei, explicit sau printr-un atac susţinut împotriva instituţiilor statului.

Avem în spaţiul public teme care reprezintă manipulări specific ruseşti menite să creeze tensiuni artificiale, armă predilect folosită de Moscova în societăţile occidentale. Dacă la noi nu prea merg partide extremiste precum Frontul Naţional sau antisistem puternice, precum Syriza (deşi încercări au fost, poate Matei Păun ştie la ce mă refer), merg în schimb agitaţii de tipul Coaliţiei pentru Familie folosite intens de PSD.

Acest referendum va fi, indiferent de rezultatul lui, prin simpla lui organizare, o formă de desprindere a României de civilizaţia occidentală şi o acutizare a unor tensiuni interne.

Întâmplător sau nu, Chiril este unul dintre cei care susţine că acceptarea căsătoriilor între homosexuali ar însemna sfârşitul lumii.

După acest tip de infiltrări mai puțin evidente, iată că a venit şi vremea patriarhului roşu, ale cărui poale să fie sărutate de norodul român credincios care să-l iubească cu Putin la pachet. Şi nu am nicio îndoială că tot PSD-ul se va lipi cât de tare va putea de aceleaşi poale salvatoare.

Penetrarea Moscovei în România este mai dificilă decât în alte ţări în care influenţează deja masiv politica internă şi alegerile prin tot felul de partide naţionaliste, extremiste chiar, populiste nu din cauza clasei politice care îi este în mare parte extrem de favorabilă, ci din cauza adversităţii poporului construită de traume istorice. Pe ea trebuie să o calmeze mizând pe misticism şi cruce antemergătorul lui Vladimir Putin.

Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

Sursa: ziare.com