FOTO // Tudor Casapu - „Destin unic de mare campion”

Carte // În monografia, care completează patrimoniul cultural sportiv al R. Moldova, sunt prezentate cele mai importante secvenţe din evoluţia sportivului Casapu

Numele lui Tudor Casapu, care a ajuns la vârsta de 50 de ani, se asociază imediat cu medalia olimpică de aur de la Barcelona - 1992. Însă puțini știu cum a ajuns Tudor campion olimpic, dar și cine l-a determinat să practice acest sport. Astfel, la cei 50 de ani ai săi a fost lansată monografia enciclopedică „Destin unic de mare campion”, lucrare concepută de jurnalistul Eduard Ciobanu și colaboratorii Pavel Brădescu, Iulian Bogatu şi Alexei Axan. Aici găsești toate răspunsurile despre marele Casapu.

Vitalie Hadei

Nu știu dacă sunt în măsură să analizez anume eu prestația campionului olimpic, dar pentru că suntem din același sat nu pot uita că anume Casapu era considerat la noi în localitate în anii ’90, și nu doar, mai popular decât președintele țării. Vorbeam despre performanța unică și spuneam cu bucurie: „E de la noi din sat!”. Înainte de a ajunge pe podiumul de premiere de la Barcelona, mingireanul era cel mai bun din URSS la categoria de 75 kg. A fost campion al Uniunii Sovietice în perioada 1987-1990, dar în pofida acestui fapt antrenorul a decis să nu delege niciun halterofil (cat. 75 kg) la Jocurile Olimpice de la Seul - 88. A fost supărat, dar mai mult a fost vorba de o ambiție de a demonstra că s-a greșit în privința sa. Devine campion mondial în 1990, iar odată cu venirea în fruntea lotului URSS a fostului mare sportiv Vasili Alexeev, nimeni nu l-a mai putut opri să-și vadă visul cu ochii. A devenit campion olimpic, primul și unicul olimpic medaliat cu aur într-o probă individuală. Nu s-a îndoit nicio clipă că va deveni campion olimpic, pentru că a muncit foarte mult, ridica zilnic câte 100 de tone de fiare. Acum este președintele Federației Moldovenești de Haltere, iar noul său vis este să-i vadă pe discipolii săi pe cea mai înaltă treaptă la JO. Deocamdată, nu a fost să fie, dar, în pofida tuturor greutăților, halterofilii moldoveni, îndrumați de Casapu, sunt cei mai medaliați la competițiile internaționale, iar la JO din Brazilia au cele mai mari șanse de a cuceri medalii pentru R. Moldova.

Potrivit dr., conferenţiar universitar Asea Timuş, monografia „Destin unic de mare campion” completează patrimoniul cultural sportiv al ţării noastre. În cele 135 de pagini sunt prezentate cele mai importante secvenţe din evoluţia sportivului Casapu, începând cu vitrina palmaresului medaliilor, diplomelor și a succesului sportiv, până la fotografia omagială a chipeşului moldovean la vârsta semi-centenară. Olimpicul a fost felicitat de personalități notorii din R. Moldova, dar și de peste hotarele țării. Acest lucru demonstrează că marii campioni nu sunt uitați pentru că sunt, poate, cei mai eficienți ambasadori.

În carte găsim fotografii de epocă cu „Anii dulci ai copilăriei”, „Frumoşii ani de şcoală”, „Elanul agil al tinereţii”, „Familia Casapu” şi din nou la „Sfânta casă părintească” alături de Mama, de fraţi, de surori, de nepoţi, de alte rude şi prieteni din satul natal, Mingir. Urmează – „Drumul spre glorie”. La pag. 35 putem vedea adevărata bucurie a campionului – Barcelona - 1992. Ridicând şi noi ce putem „pagină cu pagină”, vedem pieptul sportivului aurit de medalii şi aici spun autorii cărţii „Adio, sport de performanţă”, dar cu siguranţă nici ei nu au dorit acest „adio”. Drept confirmare urmează capitolul „În funcţia de preşedinte al Federaţiei de Haltere – aceleaşi notorii performanţe”. Autorii cărţii continuă cu capitolul „Succesele mari se clădesc acasă”, unde îl putem vedea pe Casapu cu viitorii campioni şi ulterioarele evenimente: „Centrul de Cultură şi Sport Elat – un consecvent promotor al sportului cu haltera”; „Vasili Alexeev – artizanul clipei astrale a lui Casapu”; „Succese promovate prin discipolii săi”; „Dinamo – o echipă importantă în carieră”; „Colaborarea în numele sportului”; „Mereu condus de valorile şi idealurile olimpice”.

Fiecare pagină, fiecare fotografie, fiecare frază conţine un mesaj şi un eveniment care merită de desfăşurat, fiindcă completează istoria scrisă a lui Casapu, a sportului moldovenesc, a culturii şi astfel ţara se face mai frumoasă, a completat Asea Timuş.

Se poate povesti foarte multe despre Tudor Casapu, dar nimic nu se compară cu a vedea cu ochii proprii această monografie.

1.Scumpă-I clipa revederii în curtea părintească



1.Anul 1990. Membrii lotului de haltere al URSS, reuniți în cantonament în Crimeea



1.Echipa olimpică alături de premierul Vlad Filat, după revenirea de la Londra

1.Tudor Casapu, surâs candid de campion olimpic (central)