FOTO // Timp de 40 de ani, o familie a trăit izolată în SĂLBĂTICIE, nefiind conştientă de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial

Sursa: descopera.ro

În 1978, căpitanul unui elicopter care zbura pentru a găsi un loc sigur în care să lase o echipă de geologi a observat o zonă de peste un metru fără arbori sau tufe. Căpitanul a survolat zona şi a observat în cele din urmă că este locuită. Descoperirea era remarcabilă deoarece singurul sat se afla la o distanţă de peste 200 de kilometri de bucata curată de pământ.

În 1978, geologii sovietici care căutau minereuri în taigaua siberiană au descoperit o familie compusă din şase membri care locuia izolată de peste 40 de ani, relatează Smithsonian Magazine.

Galina Pismenskaya a condus o echipă de cercetare a zonei, în timp ce mergeau spre zona indicată de elicopter au început să vadă semne ale umanităţii: un buştean care oprea cursul unei ape, un container cu coji de cartofi. În cele din urmă au ajuns la o colibă construită din scoarţă de copac şi scânduri. După ce uşa colibei s-a deschis geologii au văzut un bătrân desculţ cu hainele cârpite. Bărbatul i-a invitat înăuntru pe cercetători, locuinţa arăta precum cele din Evul Mediu, era o singură cameră, construită din materialele disponibile în zonă, în care trăiau cinci oameni.

Bătrânul Karp Lykov era un membru al unei secte fundamentaliste ortodoxe din Rusia. Vechile credinţe au fost persecutate încă din timpul lui Petru I, pe care Karp îl numea „antihristul în persoană”. În momentul invaziei „ateilor bolşevici”, comunităţile izolate ale vechilor credinţe au fugit în Siberia pentru a se salva.

În 1936, Karp, soţia sa, Akulina, fiul lor Savin de nouă ani şi Natalia, fiica lor de doi ani, au fugit în taigaua siberiană doar cu câteva seminţe la ei. În sălbăticie s-au mai născut doi copii, Dimitri, în 1940, şi Agafia, în 1943, niciunul dintre copiii cei mici nu au avut contact cu alte persoane în afară de familie.

Copiii familiei Lykov ştiau poveşti despre lume de la părinţii lor, ştiau că există oraşe şi blocuri, alte ţări în afară de Rusia. Singurele cărţi pe care le citeau erau cele de rugăciuni şi cântece bisericeşti. Familia a încercat să înlocuiască puţinele obiecte pe care le aveau cu ce au găsit în taiga. Pantofii şi-i construiau din coajă de mesteacăn, iar hainele erau peticite până când se dezintegrau complet. În general, familia consuma chiftele din cartof amestecat cu secară măcinată şi seminţe de cânepă.

La sfârşitul anilor 1950, când Dimitri a ajuns la maturitate, a fost prima dată când familia s-a hrănit cu vânat. Neavând arme sau arcuri, singura modalitate de a prinde animalele era prin săparea capcanelor sau prin alergarea prăzii până când aceasta devenea epuizată. Atunci, animalele sălbatice au distrus culturile familiei, Agafia a numit perioada ca ,,anii foametei''. În 1961 a nins în iunie, iar legumele care creşteau în grădină au fost distruse. Masa familiei a fost redusă la coajă de copac, Akulina a decis să-şi hrănească copiii şi a murit de foame. Restul familiei a fost salvată de singura sămânţă de secară. Aceştia au păzit-o zi şi noapte pentru a nu fi mâncată de veveriţe sau şoareci.

Chiar dacă trăiau izolaţi, membrii familiei au încercat să-şi explice fenomenele pe care le vedeau. În anii '50, când Karp a observat că „stelele se mişcă rapid pe cer”, acesta a încercat să propună propria sa teorie: „Oamenii au pus ceva la cale, acum trimit focuri care seamănă cu stelele mici”.

La primele întâlniri dintre geologi şi familia Lykov aceştia au acceptat un singur dar, sarea, fără de care cei 40 de ani au fost o „adevărată tortură” spune Karp. În timp au început să folosească şi alte obiecte, furculiţe linguri, farfurii.

După restabilirea relaţiei cu lumea modernă, membrii familiei au început să moară. În toamna anului 1981, trei dintre cei patru copii au murit, Peskov susţine că familia Lykov nu avea construită imunitatea necesară pentru a fi expuşi la bacteriile pe care le purtau geologii.

Când cei trei membrii ai familiei au fost îngropaţi, geologii au încercat să-i convingă pe Karp şi Agafia să părăsească pădurea şi să se întoarcă în fostul lor sat care a supravieţuit persecuţiilor. Însă niciunul nu a vrut să plece, şi-au reconstruit casa şi au rămas în pădure. Karp Lykov a murit pe 16 februarie 1988 la 27 de ani de la moartea soţiei sale. Fiica Agafia l-a îngropat pe munte cu ajutorul geologilor şi a ales să rămână singură în pustietate spunând că Dumnezeu îi va da tot ce are nevoie.

Sursa: descopera.ro