Fără oameni, dar cu greencard

Antidot

„Eu deja m-am înregistrat pi greencard... Dar tu?!.”, chițcăie semilanguros,semiobscen, de pe cele mai diverse portaluri electronice și posturi tv care au acceptat să găzduiască această controversată încurajare a plecării, o seriede vedetuțe locale. „Eu, Ionel… eu, Cătălina… eu, Natalia…”. Închideți, cu titlu de experiment, sunetul și veți realiza că mișcările cu care își recită aceste vedetuțe poezia despre visul lor american te duc cu gândul oriunde vrei, până la „sună-mă acum, sunt fierbinte” - dar mai puțin în America…

Dumnezeu cu ei, îmi vine să zic, o să mor proastă și atât, că nu pricep niciobrânză în glamourul Nataliei (Gordienco),al Cătălinei (Rusu), al Oliei (Tira) și mai ales în cel al lui Ionel (Istrati). Dacă cineva își imaginează că America e doar cazinou, n-are decât să încerce. Dacă altcineva crede că Olia, Ionel, Cristina & Co. se rup să spele vase în fast-food-urile de peste Atlantic - deși chiar nu le-ar strica să trăiască pe propria piele greencardul ‑, n-au decât.

Nu-i poți lăsa cu Dumnezeu, însă, fiindcă nu despre un ambalaj (publicitar) prost pentru un mesaj (social) bun este vorba aici, ci despre faptul că o astfel de campanie e de-a dreptul criminală pentru o țară „donatoare de oameni”, precum e Republica Moldova. E o situație despre care s-a scris foarte mult în ultimele săptămâni și în care presa de limbă română și cea de limbă rusă au avut o poziție comună, fapt aproape unic în peisajul mediatic moldovenesc.

Mai trist (că ciudat nu mai pare nimic în țara asta) e că pentru multe mass-media respectiva solidaritate nu a constituit și un impediment ca să accepte - cu conștiința împăcată, bănuiesc - publicitatea greencardului. Și se întâmplă la case (media) atât de mari și cu pretenții, încât te întrebi de ce toată lumea le-a sărit în cap doar „inocenților” care, așa precum încearcă să ne convingă Natalia Gordienco, n-au făcut decât să-și ofere imaginea pentru promovarea mesajului, fără a-l susține de facto. Știm că „redacția nu poartă răspundere pentru conținutul anunțurilor publicitare”. În cazul dat, nu vorbim însă despre cineva care vinde semințe sau altcineva care cumpără păr cât mai lung…

Înțeleg că Marketingul e separat de Editorial într-o presă care, asemenea oricărui alt business, trebuie să se hrănească și să aducă profit. Trebuie să fie însă foarte greu să faci reportaje lacrimogene despre o țară tristă, plină de umor și… fără oameni, în timp ce de pe site-ul sau ecranul tău tv, zilnic, Natalia, Cătălina, Olia și Ionel îi îndeamnă pe oamenii aceleiași țări să plece.

Dar poate că nu e greu, căci nu doar jurnaliștii au uitat de responsabilitatea socială a presei. Nothing personal, la o adică, just business and… greencard.