EXEMPLE: AVANTAJELE și DEZAVANTAJELE unui sistem electoral uninominal

Scrutinul uninominal înseamnă că într-o circumscripţie electorală se alege un singur deputat, respectiv candidatul care întruneşte cel mai ridicat număr de voturi, de unde şi formula sub care este cunoscut acest sistem, „Câştigătorul ia totul”.

Alegerea poate avea loc într-un singur tur (vot uninominal majoritar relativ), situaţie în care candidatul care obţine cele mai multe voturi, indiferent de numărul acestora este declarat câştigător, sau poate avea loc în două tururi (vot uninominal majoritar absolut) caz în care este necesară obţinerea majorităţii absolute a voturilor exprimate, dacă o asemenea majoritate nu este întrunită, se organizează un al doilea tur în care majoritatea simplă este suficientă.

Acest tip de scrutin are importante consecinţe cât priveşte circumscripţiile electorale şi raporturile dintre alegători şi cel ales. Teritoriul ţării se organizează în atâtea circumscripţii electorale câte mandate sunt puse în competiţie (corespunzător numărului de deputaţi). În mod firesc, circumscripţiile electorale sunt mai mici decât unităţile administrativ-teritoriale, iar alegătorul votează un candidat, raportul de reprezentare fiind clar definit sub toate elementele sale de conţinut.

Pe scurt, votul uninominal este un mecanism de votare directă a unor candidaţi individuali şi nu desemnarea în totalitate a unei liste fixe, întocmită, pe baza unor criterii netranspartente, de către un partid politic. În Europa, doar Marea Britanie şi Franţa întrebuinţează exclusiv sistemul de vot uninominal pentru alegerea Parlamentului. În Marea Britanie, în alegerile pentru Camera Comunelor, el este organizat într-un singur tur de scrutin (sistemul uninominal majoritar relativ), iar în Franţa în două tururi (sistem uninominal majoritar absolut).

CITIȚI și VIDEO // Vladimir Plahotniuc anunță SCHIMBAREA sistemului electoral din R. Moldova: Uninominal cu reprezentanți din partea diasporei

Avantaje ale scrutinului uninominal

▪ sistemul uninominal prin faptul că fiecare circumscripţie electorală desemnează un singur reprezentant se caracterizează prin simplitate, fapt care măreşte gradul de înţelegere a procesului electoral de către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, toate operaţiunile începând şi terminându-se la nivelul circumscripţiei electorale.

▪ este atractiv şi pentru alegătorii care nu consideră importantă politica de partid şi politicile partidelor. Aceşti alegători văd în alegeri doar un mijloc de a-şi desemna emisarul care să le medieze relaţia cu statul şi pot alege candidatul pe care îl preferă fără a acorda sprijin şi unei liste de candidaţi care nu îl interesează.

▪ crează, măcar aparent, posibilitatea unei legături strânse între ales şi alegători.

▪ oferă alegătorilor posibilitatea de a-l sancţiona pe reprezentantul care i-a dezamăgit. Partidul acestuia poate rămâne la putere dacă politicile propuse de acesta se bucură de încrederea alegătorilor, dar fără parlamentarul care i-a dezamăgit pe alegătorii săi.

▪ conduce la o majoritate parlamentară stabilă, situaţie profitabilă marilor partide şi tehnicilor de guvernare. Scrutinul uninominal elimină partidele mici şi duce la guverne stabile, monocolore, spre deosebire de sistemele proporţionale ce dau o influenţă disproporţionat de mare partidelor mici, ducând adeseori la şantaj politic, precum în Israel, Italia sau chiar Germania.

▪ favorizează bipartidismul sau bipolaritatea vieţii politice, mai ales scrutinul cu un singur tur, ceea ce simplifică procesul deliberării alegătorului în faţa posibilelor sale opţiuni ideologice.

▪ conferind puterea unui singur partid, îi atribuie acestuia şi întreaga responsabilitate pentru procesul de guvernare. Scrutinul majoritar uninominal este şi un instrument foarte eficient pentru schimbarea unui guvern. Miniştrii unui guvern impopular cad pradă în circumscripţiile lor în faţa unor iluştrii necunoscuţi din partidul de opoziţie, întărind ideea că votul pentru o persoană nu este decât o iluzie.

▪ acordă şanse şi partidelor regionale, care reprezintă interesele locale ale alegătorilor, interese ce nu sunt asumate de partidele cu acoperire naţională. Partidele minorităţilor pot astfel să îşi concentreze eforturile în zonele unde se află alegătorii lor.

Dezavantaje ale scrutinului uninominal

▪ faptul că un singur deputat în circumscripţie este ales, duce la situaţii în care majoritatea alegătorilor din circumscripţie rămân nereprezentaţi, în condiţiile obţinerii unui scor de sub 50% de către câştigător.

▪ scrutinul uninominal nu este optim pentru exprimarea pluralismului politic. El poate genera o stare conflictuală extrem de periculoasă prin faptul că asigură ca partidul ce are o majoritate relativă a opţiunilor să deţină o majoritate absolută a mandatelor. Pe plan naţional, efectele scrutinului majoritar uninominal sunt dramatice în favoarea partidului clasat pe primul loc. Astfel, în alegerile parlamentare din Marea Britanie din 2005, Partidul Laburist s-a situat pe primul loc cu 35% din voturi, dar a obţinut 55% dintre mandatele de deputaţi, adică s-a situat pe primul loc în 55% dintre circumscripţii. În Franţa, la alegerile perlamentare din 2002, Uniunea pentru o Mişcare Populară a înregistrat în primul tur 33,8% din voturi, obţinând în final 357 de mandate, adică 62% din total.

▪ pe cât de avantajos este scrutinul majoritar uninominal pentru partidele mari, pe atât de dezavantajos este pentru partidele mici. De pildă, în 2005 în Marea Britanie, Partidul Liberal Democrat a fost creditat cu un scor de 22%, dar ocupă doar 62 de circumscripţii din 646, adică sub 10 la sută. În Franţa efectul este şi mai pervers, Frontul Naţional a obţinut 11% din voturi, dar nu are nici un deputat, pe când Uniunea pentru Democraţia Franceză şi Partidul Comunist au obţinut câte 4,8 %, deci împreună mai puţin decât F.N., dar au câte 29 şi respectiv 21 de deputaţi. Explicaţia rezidă în faptul că Frontul Naţional datorită imaginii sale „extremiste” nu a avut aliaţi în puţinele circumscripţii unde a reuşit să intre în turul doi.

▪ datorită numărului mare de circumscripţii electorale, scrutinul uninominal implică mari cheltuieli cu operaţiunile electorale şi cu structurile care organizează şi conduc aceste operaţiuni.

▪ scrutinul uninominal implică cheltuieli mari pentru candidaţi în scopul susţinerii campaniei electorale, astfel încât în mod cert favorizează pe cei care le pot suporta.

▪ se susţine adeseori în doctrină că parlamentul rezultat prin scrutinul uninominal este mai mult un corp de elită, micşorându-se evident caracterul politic. O privire asupra compoziţiei Camerei Comunelor din Marea Britanie şi Adunării Naţionale a Franţei spulberă imediat acest mit. Din 646 de deputaţi britanici doar unul singur este independent, iar din cei 577 de deputaţi francezi aleşi la alegerile din 2002 nici unul nu era independent. Chiar şi în Congresul Statelor Unite, unde personalitatea candidaţilor contează mai mult în alegeri sunt doar 2 independenţi din 535 de parlamentari, restul de 533 aparţinând celor două mari partide, Republican şi Democrat. În fapt, spre deosebire de alegerile de primar, post unic, cu puteri importante pe plan local, în alegerile parlamentare alegătorii optează pentru un guvern, iar deputaţii nu sunt decât oamenii de sprijin ai acestui guvern, care izolaţi nu au nici o şansă în Parlament.

Text de asist.univ.drd. Mihaela Macavei, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale, Alba Iulia