Europa, între neîncredere în Trump și speranțe prudente în misiunea lui Marco Rubio la Conferinţa de Securitate de la München

Secretarul de stat Marco Rubio conduce o delegaţie numeroasă a SUA la Conferinţa de Securitate de la München (MSC), unde liderii europeni, din ce în ce mai nervoşi, speră măcar la o scurtă pauză faţă de politicile şi ameninţările adesea inconsistente ale preşedintelui Donald Trump, care au tulburat relaţiile transatlantice şi ordinea internaţională de după Al Doilea Război Mondial. La un an după ce vicepreşedintele JD Vance a şocat demnitarii prezenţi în acelaşi loc cu un atac verbal la adresa multora dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii din Europa – acuzându-i că pun în pericol civilizaţia occidentală prin programe interne de stânga şi prin faptul că nu îşi asumă responsabilitatea pentru propria apărare –, Marco Rubio intenţionează să adopte o abordare mai puţin controversată, dar apropiată filosofic, când se va adresa sâmbătă adunării anuale a liderilor mondiali şi experţilor de securitate naţională, potrivit oficialilor americani.

Anunţul oficial al Departamentului de Stat privind deplasarea lui Rubio nu a oferit detalii despre oprirea sa de două zile la München. După aceasta, el va vizita Slovacia şi Ungaria, ţări din UE cu lideri extrem de apropiaţi de Donald Trump, dar şi de Vladimir Putin. În schimb, oficiali care au vorbit sub protecţia anonimatului au precizat că şeful diplomaţiei americane intenţionează să se concentreze pe domeniile de cooperare în privinţa preocupărilor globale şi regionale comune. Printre acestea: situaţia din Orientul Mijlociu, războiul din Ucraina şi relaţia cu China, o putere economică ce încearcă să profite de incertitudinea din relaţiile dintre SUA şi Europa.

Dacă acest plan va fi urmat, mulţi dintre cei prezenţi în audienţă ar putea simţi o anumită uşurare. Anul trecut au fost loviţi de mustrările dure ale lui Vance, iar în lunile următoare de o serie de declaraţii şi măsuri ale lui Trump, îndreptate practic împotriva tuturor ţărilor din Europa, a Canadei şi a aliaţilor de lungă durată din Indo-Pacific. Comentariile recente ale lui Trump despre ideea de a prelua controlul asupra Groenlandei de la Danemarca, membru NATO, alături de insultele la adresa diferiţilor lideri, au fost resimţite ca deosebit de deranjante. Au determinat mulţi europeni să pună sub semnul întrebării valoarea Statelor Unite ca aliat şi partener de încredere. Acest context îi lasă lui Rubio o sarcină dificilă dacă îşi propune să calmeze apele.

„UN MOMENT ŞOCANT”

Discursul lui Vance de anul trecut a fost „cu adevărat un moment şocant”, a declarat Claudia Major, vicepreşedinte senior al German Marshall Fund din Berlin. „A fost perceput ca prima declaraţie foarte clară a ceea ce reprezintă noua administraţie Trump”, şi anume că „europenii nu mai sunt parteneri”.

„Există o mare îndoială dacă baza (de încredere) mai există şi dacă mai împărtăşim aceeaşi viziune asupra relaţiei transatlantice”, a explicat ea. Potrivit acesteia, cu cât această distanţare se prelungeşte, cu atât va fi mai dificil să fie reconstruită o relaţie solidă. Avertismentul ei subliniază riscul ca ruptura de încredere să devină structurală.

Preşedintele Conferinţei de securitate de la München, Wolfgang Ischinger, a exprimat o opinie asemănătoare. „Relaţiile transatlantice se află în prezent într-o criză semnificativă de încredere şi credibilitate”, a declarat el în această săptămână. Totuşi, şi-a manifestat speranţa că Rubio şi zecile de congresmeni americani aşteptaţi la reuniune vor putea oferi un prognostic mai puţin sumbru şi mai puţin sever pentru viitorul parteneriatului euro-atlantic.

ATITUDINEA FAŢĂ DE TRUMP

Cancelarul german Friedrich Merz, cu care Rubio se va întâlni vineri, a încercat să adopte o poziţie moderată pentru a face faţă imprevizibilităţii şi insistenţei lui Trump asupra relaţiilor strict tranzacţionale. El afirmă că Europa trebuie să „înveţe limbajul politicii puterii” pentru a se impune pe scena internaţională. Asta înseamnă, de pildă, să-şi asume o mai mare responsabilitate pentru propria securitate, să urmărească o mai mare „independenţă tehnologică” şi să stimuleze creşterea economică. Dar el a subliniat clar: „ca democraţii, suntem parteneri şi aliaţi, nu subordonaţi” ai Statelor Unite.

Unii lideri, precum preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul canadian Mark Carney, par să fi renunţat aproape complet la Trump şi la Statele Unite. Atât Canada, cât şi Franţa au deschis consulate în capitala Groenlandei, Nuuk, săptămâna trecută, într-un gest de sprijin pentru Groenlanda şi pentru Danemarca. Macron a avertizat în această săptămână că tensiunile dintre Europa şi SUA s-ar putea adânci după recentul „moment Groenlanda”. El a descris administraţia Trump ca fiind „deschis anti-europeană” şi orientată spre „dezmembrarea” Uniunii Europene.

„Când există un act clar de agresiune, cred că ceea ce ar trebui să facem nu este să ne plecăm capul sau să încercăm să ajungem la o înţelegere”, a afirmat el într-un interviu acordat mai multor ziare europene. „Cred că am încercat această strategie timp de luni de zile. Nu funcţionează”, a concluzionat preşedintele francez. Macron a vorbit şi despre o „dublă criză: avem tsunamiul chinezesc pe frontul comercial şi avem instabilitate de la minut la minut pe partea americană”, a subliniat el.

Carney – lăudat de mulţi pentru că s-a opus lui Trump într-un discurs susţinut luna trecută la reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia – nu şi-a ascuns frustrarea şi nerăbdarea faţă de preşedintele republican. El a ajuns în fruntea unei mişcări care încurajează ţările să găsească modalităţi de a se uni şi de a contracara influenţa Statelor Unite. Liderul canadian a promis că va încheia acorduri comerciale cu alte state decât SUA, inclusiv cu China, pentru a crea noi ancore ale stabilităţii comerciale globale. Însă acordul cu China a stârnit noi ameninţări din partea lui Trump.

TEMERILE GROENLANDEI ŞI UCRAINEI

În ochii multor europeni, intenţiile lui Trump privind Groenlanda amplifică temerile legate de războiul Rusiei cu Ucraina şi readuc în memorie secole de politică a forţei, când diplomaţia era subordonată, aproape total, utilizării mijloacelor militare. „Groenlanda este pentru Trump ceea ce, în esenţă, Ucraina este pentru Putin, deşi, evident, fără războiul devastator din această etapă”, a declarat Fiona Hill, expertă în Rusia care a lucrat în Consiliul de Securitate Naţională al Casei Albe în timpul primului mandat al lui Trump.

Între timp, în timp ce Trump încearcă să medieze încetarea războiului dintre Rusia şi Ucraina şi să încheie un acord nuclear cu Iranul, europenii devin tot mai neliniştiţi în legătură cu „Consiliul Păcii” al lui Trump. Grupul, format din 27 de lideri mondiali, are ca sarcină principală gestionarea acordului de pace din Gaza, dar este conceput, în perspectivă, ca un instrument pentru soluţionarea şi a altor conflicte majore.

Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Norvegia şi Suedia, între altele, au refuzat să accepte sau nu au semnat încă acordul, care urmează să îşi ţină prima reuniune de strângere de fonduri pentru Gaza la Washington, pe 19 februarie.