Stiri

„Eurolizionu’” din capul nostru

Social 21.05.2013 11:52 Vizualizări

788

Acest weekend a încăput două evenimente: unul foarte semnificativ şi important şi un show televizat de duzină. Probabil aţi înţeles deja că unul din aceste două evenimente este Eurovizionul. Evenimentul cu adevărat important este participarea lui Igor Cobileanski la cel mai mare festival internaţional de film de la Cannes.

Luni, colegul meu francez de la birou va încerca să mă ia peste picior (ca în fiecare an) cu participarea Moldovei la Eurolizion (europenii râd deschis de acest pseudo-concurs). Dar am deja replica pregătită. Îi voi vorbi de Cobileanski la Cannes, de Naforniţă la Viena, de salonul de carte de la Paris şi scriitorii basarbeni prezenţi acolo. Îi voi spune că e doar vina lui dacă nu cunoaşte decât Eurolizionu’!

Acum câţiva ani, îmi întrebam colegul meu francez ce are cu Eurolizionu’. De ce nu-i place? La care îmi spunea că nu este un concurs onest şi că nimeni nu mai votează pentru cântecul cel mai bun, ci din interese geopolitice sau alte considerente. Nu aveam cum să nu-i dau dreptate. Acest fenomen s-a accentuat odată cu intrarea în concurs a neo-europenilor de teapa noastră pentru care meritul şi calitatea niciodată nu au fost criteriul primordial de promovare. În consecinţă, astăzi ţările Occidentului nu mai trimit la Eurolizion interpreţi de valoare, ci nişte anonimi sau debutanţi întâmplători. Acum câţiva ani, francezii, nemţii şi prietenii lor, chiar au vrut să oprească maşinăria, dar au fost imploraţi de prietenii „mai mici” să nu le ia jucăria.

Cândva credeam că Eurolizionu este într-atât de popular la noi fiindcă este una din rarele posibilităţi de a „ieşi în lumea bună”. Mai târziu am început a crede că această „dragoste” este oarecum forţată: „Când nu-i mai bun, e bun cum este”, zicea bunică-mea. Astăzi ştiu că avem mult mai bun, dar tot nenorocitul acesta de show televizat rămâne evenimentul nr. 1.

La drept vorbind, acest eveniment mi-ar fi fost absolut indiferent, dacă nu s-ar fi făcut atâta tam-tam în jurul lui, dacă nu se organizau flash-mob-uri şi lansări de baloane (a propos, s-a gândit cineva la aspectul non-ecologic al acestui gest?), dacă nu se ducea o armată întreagă de bloggeri şi jurnalişti în Suedia, dacă nu auzeam din toate părţile apeluri spre votare a candidatului „nostru”. Desigur, numai pentru că este „al nostru” şi nu pentru alte calităţi. Normalitate naţională pe care nimeni nici nu o mai contestă...

Şi nu ar fi chiar supărător de tot, dacă în acelaşi timp Igor Cobileanski nu rămânea acasă din cauza „dificultăţilor la capitolul financiar”... Doar cineaştii pot şti cât de crucială poate fi prezenţa la cel mai important for internaţional în ale filmului (care i-a consacrat, printre mulţi alţii, pe Federico Fellini, Francis Ford Coppola, Akira Kurosawa, Andrzej Wajda, Emir Kusturica, Steven Soderbergh, Michael Haneke, Quentin Tarantino, Cristian Mungiu...) chiar şi din punctul de vedere al carierei profesionale...

Asta e: noi avem alte priorităţi şi valori... „Um-ţa-ţa”, „dum-dum-dum” şi „tir-lir-lir” e la putere!

Vitalie Vovc, consultant în organizări de fluxuri în industria chimică la Paris

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!