Editorial // Punctele esențiale ale unei doctrine emergente de apărare europeană

Întrebările apar din toate direcțiile, iar dilemele persistă în contextul actualei apărări europene, scrie Dan Luca, vicedirector Euractiv, în editorialul său "Propria apărare europeană". Nu sunt chestiuni abstracte, dar parcă ne pierdem în necunoscut, lăsând speculațiile să inunde spațiul public. Sub presiunea termenilor folosiți la suprafață, încercăm să ordonăm câteva elemente ale prezentului. Inițial, intenționam să redactez acest editorial prin lansarea câtorva întrebări, însă timpul nu ne mai permite. De aceea, permiteți-mi să prezint o doctrină, în opt puncte, pentru o posibilă apărare europeană proprie.

1. Uniunea Europeană este o zonă a securității, neavând pe teritoriul său niciun conflict militar de la fondare până în prezent. Această dogmă trebuie să rămână prioritară și în viitor.

2. Uniunea Europeană are ca valoare fundamentală solidaritatea, iar echivalentul articolului 5 din Carta NATO trebuie să fie integrat în acțiunile apărării europene.

3. Discuțiile cu țările care doresc să adere la UE trebuie să includă și o componentă a apărării europene, similar procesului de aderare la NATO.

4. Apărarea europeană nu include doar țările din UE, ci se extinde la cele care susțin cauza comună. Parteneriatele solide cu Marea Britanie, Norvegia și Islanda sunt evidente. Este un concept asemănător cu aderarea la spațiul Schengen a unor țări care nu sunt membre UE. O colaborare comună în domeniul militar ar putea contribui la o dezvoltare economică mai bună, fără ca aceste țări să fie nevoite să adere la UE.

5. Contextul actual permite remilitarizarea Germaniei, iar acest aspect trebuie să fie integrat în strategia apărării comune europene.

6. Franța, având arme nucleare, reprezintă un element important în arhitectura de apărare europeană.

7. Finanțarea apărării europene proprii este un subiect semnificativ, ce trebuie abordat pragmatic în contextul contribuției la sistemul NATO, unde multe țări UE sunt deja incluse.

8. Să nu fim în contradicție cu timpul în care trăim. România trebuie să aibă o implicare majoră în domeniul securității europene. Aici discutăm despre creșterea capacității de producție pentru industria de apărare, contribuțiile cu cadre militare pentru formarea potențialului contingent al armatei europene, implicarea activă în elaborarea strategiilor comune. Geografia ne obligă să facem parte din nucleul dur al apărării europene. Aici nu se poate acționa cu jumătăți de măsură.