Dodon la poartă nouă, ca formă şi ca caracter

Trustia, elegii politikoase

Nimeni nu are dubii că Dodon este un Dodon. Se observă de departe că el este un Dodon adevărat, veritabil, Dodon sută la sută, de cea mai înaltă probă, un Dodon ca la carte, de zile mari, etalon al tuturor dodonilor, inconfundabil, magistral, XL (extralarge). Când zici Dodon, nu poţi să subînţelegi altceva, decât un Dodon al statalităţii celobitnice, legată cu panglica de culoarea gândacului de colorado. Şi nu e de mirare că dodonismul ia amploare pe plaiul nostru vamal, după cum constată cu invidie ex-premierul Ion Sturza. El nu se poate compara cu un Dodon ca Dodon. Nimeni nu se poate compara cu un Dodon ca Dodon. Nici măcar Marian Lupu, care e un Dodon mediocru, şi din punct de vedere lingvistic, şi din punct de vedere politic. E ca un Dodon la poartă nouă. Voronin? Voronin este un Dodon niţel ofilit, niţel veşted, ca ştirul de pe toloacă. Dodon e un Dodon vivace, fecund ca buhaiul satului, care merită să fie reprodus cu regularitate patriotică.

Acuma stau şi mă gândesc că Dodon e un exemplu de armonie rar întâlnită în natura autohtonă: Dodon ca formă şi ca caracter, vorba lui Marian Lupu.

Al vostru caravanserai, bovinofil, inanitat, Ion Buraga