Directorul Liceului Teoretic Republican „Aristotel” propune câteva direcții strategice pentru o curriculară de succes: „Profesorii și elevii rămân ancorați într-un sistem REFORMĂ depășit, bazat pe promisiuni și declarații”

Directorul Liceul Teoretic Republican „Arstotel”, Pavel Cerbușca, readuce în discuție necesitatea unei reforme curriculare în sistemul educațional din R. Moldova, în paralel cu schimbările din sistemul educațional românesc. În acest sens, pedagogul a propus câteva direcții strategice.

Potrivit lui Cerbușca, de mai mulți ani se discută despre necesitatea unei reforme curriculare în sistemul educațional din R. Moldova, dar cu toate acestea implementarea unor modificări reale în școli este lentă, iar „profesorii și elevii rămân ancorați într-un sistem depășit, bazat pe promisiuni și declarații”.

„O reformă curriculară de succes ar trebui să includă o schimbare sistemică, care să vizeze toate componentele fundamentale ale educației: planul-cadru, curriculumul, ghidurile metodologice, manualele și materialele didactice necesare, programele de formare profesională etc. În prezent, se discută proiectul Cadrului de Referință al Curriculumului Național, un document bine redactat, dar care nu schimbă fundamental lucrurile. Multe elemente rămân declarative, mai ales când se subliniază că centrul atenției sunt competențele”, a scris acesta într-o postare pe Facebook.

Un exemplu elocvent este, în opinia lui Cerbușca, profilul de formare al absolventului, unde se afirmă că „La finalul învățământului (primar, gimnazial, liceal), elevii vor fi capabili de...”.

„Se știe, însă, ca abilitatea sau capacitatea este doar un element al competențelor, ceea ce ridică întrebări cu privire la modalitatea prin care elevii vor demonstra că și-au format și dezvoltat un set de atitudini și valori, adică modul în care se vor raporta la propria persoană, la ceilalți și la lume. De asemenea, rămâne neclară metodologia de integrare intra-, inter- și trans disciplinară, respectiv integrarea unor discipline școlare și accentul pe dezvoltarea competențelor transversale”.

Astfel, Pavel Cerbușca a propus câteva direcții strategice, pentru o reformă curriculară de succes:

1. Reforma de jos în sus: Implicarea activă a elevilor și cadrelor didactice. Elevii și profesorii, fiind principalii actori ai educației, trebuie implicați direct în elaborarea materialelor curriculare. Un sistem educațional eficient ar trebui să pună accent pe dezvoltarea responsabilității și disciplinei, pregătindu-i pe elevi pentru piața muncii prin autoorganizare, autoconducere, dezvoltarea caracterului și a închiderii în sine.

2. Autonomia reală a școlilor și flexibilizarea curriculumului. Este necesară creșterea autonomiei instituțiilor de învățământ și oferirea unei mai mari libertăți elevilor în alegerea propriului parcurs educațional, mai ales în ultimii ani de liceu. Această schimbare ar permite o adaptare mai bună la cerințele individuale și la piața muncii.

3. Procesul educațional trebuie centrat pe învățare, nu doar pe predare mecanică sau evaluare formală. Elevii trebuie stimulați să aplice practic cunoștințele dobândite, iar învățarea reciprocă să devină o metodă didactică uzuală, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Se știe că cel mai bine înveți atunci, când înveți pe altul.

4. Reorganizarea Planului-cadru. Pentru a reflecta orientarea către competențe, Planul-cadru trebuie restructurat astfel încât prioritare să fie formarea de competențe-cheie și transversale. Disciplina tradițională trebuie corelată cu achizițiile vizate la elevi, iar evaluarea să pună accent pe dezvoltarea abilităților practice și nu a unui set de cunoștințe.

5. Curriculum flexibil, adaptat contextului social și economic. Reforma curriculară trebuie să includă discipline de bază adaptate specificului fiecărei regiuni sau instituții, ore de extensii sau de aprofundare în funcție de specializare, precum și mai multe discipline opționale și vocaționale, unde copiii pot să-și valorifice multiplele inteligențe. Educația trebuie să ofere tinerilor competențe în domeniul drepturilor, securității personale și ghidării în carieră.

6. Clarificarea metodologiei de integrare interdisciplinară. Un aspect esențial este implementarea reală a integrării intra-, inter- și trans disciplinare. Conexiunile dintre discipline trebuie să fie evidente și aplicabile, pentru a permite dezvoltarea unor competențe transversale autentice.

7. Revizuirea formării continue a cadrelor didactice. Este imperativ ca formarea profesorilor să fie restructurată, punând accent pe autoevaluare, învățarea reciprocă și schimbul de bune practici. Formarea profesională trebuie să fie mai puțin formală și mai aplicată, sprijinind profesorii în utilizarea instrumentelor digitale și aplicarea unor metode de predare moderne.