Stiri

„Dezlegarea” la patriotism

Editorial 29.04.2013 14:13 Vizualizări

1285

Mă gândesc la asta de câteva săptămâni. Mă întreb cum aș proceda eu, părinții mei, rudele. Este o întrebare actuală mereu și oriunde, dar mai ales în perioade de mari sărbători ale sufletului, în care am intrat astăzi și peste care se suprapun, așa cum se întâmplă în acest an, comemorări ale „marilor victorii” în negru-oranj asupra „micilor învinși” tricolori. Dar haideți să explic mai întâi despre ce este vorba.

Între a-ți iubi și a-ți blestema țara

„Lumea a pierdut un suflet frumos astăzi. Fiica noastră, Anne, ofițer în Serviciul Diplomatic al SUA, a murit în timp ce se deplasa, împreună cu colegii săi, spre o școală din provincia afgană Zabul, pentru a le duce cărți copiilor de acolo. Muncea în Serviciul Diplomatic de trei ani și nu exista un loc mai bun pentru ea… Ne consolăm cu gândul că fiica noastră a făcut ceea ce i-a plăcut în viața și că și-a servit patria, contribuind la realizarea unor diferențe pozitive în lume și ajutând oamenii dintr-o țară răvășită de război. A fost o femeie minunată - puternică, inteligentă, independentă, iubitoare. Annie, ne-ai părăsit prea devreme. Te iubim și ne vei lipsi”. Semnează Tom & Mary Beth Smedinghoff, părinții lui Anne…

Recunosc că am rămas mereu fascinată de o asemenea trăire a morții unui om apropiat și nu cred că durerea celor doi părinți e mai mică decât ar fi durerea oricui dintre noi. Nu cred nici că au scris ceea ce au scris doar ca un tribut oficial, cum s-ar grăbi să declare unii „antiamericani din oficiu”, iar în gând își blestemă țara care, fie și indirect, le-a ucis fiica. Pur și simplu, sunt națiuni pentru care a muri pentru patrie mai este o onoare. Iar patriotismul are o singură fațetă, una nemimată.

Nu m-am tâmpit la cap de la filmele hollywoodiene cu „batmani-salvatori-ai-lumii”. Am văzut de câteva ori America, am cunoscut oameni diferiți în ea și, vorba bancului, am grijă să nu confund migrația și turismul. Nu știu cum se face însă că tocmai în America cea de mulți huiduită am văzut dovezi ale celei mai sincere credințe în Dumnezeu și ale celei mai puternice iubiri de țară. Care mi-au arătat, totodată, că ceva e putred cu patriotismul nostru. Că ne iubim țara la fel cum mergem la biserică - pentru că „așa fac toți”. Și că, tot revoltându-ne pe filmele americane, am ajuns să ne jenăm de micile noastre „accese” de patriotism...

Astăzi capitala, mâine?...

Și cum să nu te jenezi când an de an, în luna mai, „dezlegarea” la patriotism ți-o dau… patrioții altei țări? O stare de spirit ce a fost inoculată subtil, fără ca vreun serviciu secret să se agite că aceasta ar putea însemna o bombă cu efect întârziat - care, de fapt, își face demult efectul… Și ce dacă, an de an, panglicile negru-oranj devin tot mai mari și mai multe, iar cei care le poartă și distribuie se simt din ce în ce mai eroi? Astăzi capitala, mâine toată țara? Facem! Și fac. Acționează. Pas cu pas, centimetru cu centimetru. Iar pentru ultima redută apelează la artileria grea - Kobzon și Leșcenko, artiștii-simbol ai imperialismului velicorus, care vor cânta pe 9 mai în Piața Marii Adunări Naționale. Ca nu cumva să uităm cine e… stăpânul!

Nu exclud că, în fața unei rezistențe civile, care a și început, autoritățile să încerce să dreagă busuiocul. Să promită că în Piața Marii Adunări Naționale, la 9 mai, va fi serbată Ziua Europei, cea a Victoriei consumându-se la Memorial - ce-i drept, de la anul viitor… Să spună că nu au fost atente când au semnat autorizația pentru acest concert în chiar inima Chișinăului, în locul unde s-a născut Independența țării față de cei care acum… vin să ne cânte, apropo!, și unde ar urma să se înalțe un monument în memoria basarabenilor duși în Siberia de învingătorii-eliberatori.

Dar asta nu ți-e catedrala de la Kentford: azi bați palma, mâine anulezi înțelegerea. Aici miroase a scandal diplomatic și mă tem că cei care au pus la cale totul știau foarte bine că acesta va izbucni. Căci cum să dai, fără scandal, „dezlegare” la patriotism?.. Însă, ar înțelege, oare, ce-i cu patriotismul ăsta din R. Moldova părinții ofițerului Anne Smedinghoff? Și cum aș proceda eu, părinții și rudele mele?..

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!