Descoperirea care schimbă istoria omenirii - Uneltele descoperite spun o altă poveste despre apariția omului modern

Noile cercetări sugerează că o „revoluție” bruscă în istoria umanității care a permis speciei noastre să prospere și să se răspândească a fost un proces mai lung și mai complex. Undeva între acum 50-40.000 de ani, oamenii moderni din punct de vedere anatomic i-au depășit pe Neanderthalieni și alte specii umane arhaice, răspândindu-se pe tot teritoriul Eurasiei.

Această schimbare a fost atribuită în cea mai mare parte unei "revoluții" dramatice și bruste numită tranziția culturală de la Mijlocul la Începutul Paleoliticului Superior, în care oamenii moderni și-au îmbunătățit tehnica de confecționare a uneltelor, au descoperit surse noi și diferite de hrană, s-au aventurat pe mări și și-au exprimat creativitatea prin ornamente și artă rupestră. Acum, un studiu publicat miercuri în Nature Communications a contestat această poveste, sugerând în schimb că această "revoluție" a fost mai degrabă un proces gradual și complex.

Cercetătorii au ajuns la această concluzie analizând cât de productivi erau oamenii antici în transformarea rocilor în unelte pe parcursul a 50.000 de ani, de la sfârșitul Paleoliticului Mijlociu (cu 69.000 de ani în urmă), prin Paleoliticul Superior, până în perioada Epipaleolitică (cu 15.000 de ani în urmă). Uneltele proveneau de la cinci situri din bazinul vestic Hisma din sudul Iordaniei, crie stiripesurse.ro.

În mod specific, cercetătorii au cuantificat raportul dintre lungimea muchiei de tăiere a unei anumite unelte de piatră și masa întregii pietre. Cu cât era mai mare lungimea muchiei de tăiere raportată la masa pietrei, cu atât foloseau mai eficient oamenii timpurii materialul brut de piatră. "Materialul brut de piatră, precum silexul, nu se găsește peste tot. Trebuie procurat din anumite surse", a declarat autorul principal al studiului, Seiji Kadowaki, de la Universitatea Nagoya din Japonia, pentru Motherboard printr-un e-mail. "Așadar, consumul mai economic al materialului brut de piatră reduce costurile pentru procurarea materialului brut."

Kadowaki a spus că au ales această măsură pentru că aveau nevoie de o modalitate de a compara tipuri foarte diferite de unelte din piatră într-un mod sistematic. "Deoarece formele uneltelor din piatră și tehnologia lor de producție s-au schimbat și au variat de la Paleoliticul Mijlociu la Paleoliticul Superior, sistemul de clasificare pentru uneltele din piatră diferă între cele două perioade. Prin urmare, este dificil să avem criterii consistente pentru compararea celor două perioade", a declarat el pentru Motherboard printr-un e-mail.

El și colegii săi au observat că oamenii moderni au devenit mai productivi nu înainte sau la începutul tranziției culturale de la Mijlocul la Începutul Paleoliticului Superior, ci după ce începuseră deja să se răspândească în zone geografice noi în Paleoliticul Superior timpuriu. "În ceea ce privește productivitatea lungimii muchiei de tăiere, dezvoltarea sa nu coincide pur și simplu cu momentul dispersiei oamenilor moderni."

O mare parte din această schimbare a fost determinată de faptul că pietrele folosite de oameni pentru a face unelte au devenit mai mici și mai ușoare. Acest lucru s-a întâmplat probabil pentru că în aceeași perioadă, oamenii au început să dezvolte lameluțe - unelte din piatră mici, lungi și simetrice probabil folosite ca vârfuri de lance sau săgeți.

Aceste schimbări tehnologice au venit odată cu trecerea de la oameni care erau mai mult vânători-culegători mobili la având tabere bazale puțin mai stabile. Multe dintre siturile investigate de cercetători erau mici, cu câteva focare - tipice pentru grupurile mai nomade. Cu toate acestea, unele erau "ocupații mai intensive" unde oamenii stau pentru perioade mai lungi de timp. În cadrul acestui nou sistem, oamenii ar fi putut purta lameluțe mai mici și mai portabile sau unele parțial realizate pe care le-ar fi putut folosi pentru a tăia hrana stocată în aceste tabere bazale.

Opinia cercetătorilor se schimbă încet și sigur

Ultimele descoperiri sunt în acord cu alte studii publicate în ultimii ani, care susțin și ele că presupusa revoluție a fost de fapt un proces mai lent, cu mai multe etape.

Deși ultimul studiu este specific descoperirilor arheologice din Iordania, autorii spun că acesta servește ca o ipoteză de lucru pentru alte locuri din întreaga lume, inclusiv Europa și Asia Central-Nordică unde arheologii au observat modele similare în evoluția uneltelor.

Kadowaki spune și că au nevoie de mai multe dovezi din alte surse înainte de a putea picta definitiv o nouă imagine despre evoluția uneltelor din piatră. "Trebuie să ne uităm și la alte aspecte ale uneltelor din piatră precum și la alte înregistrări arheologice pentru a înțelege mai bine comportamentele tehnologice și dezvoltarea lor la tranziția culturală de la Mijlocul la Începutul Paleoliticului Superior."