Deputații găgăuzi, de la aeroportul internațional la academia de științe

Trustia, elegii politikoase

Deputații găgăuzi sunt puși pe fapte mari și schimbări epocale. După un aeroport internațional, ei s-au gândit că poporului găgăuz îi lipsește și o academie de științe.

Convinși că acest gol structural frânează dezvoltarea armonioasă a unității teritoriale autonome, ei s-au focusat asupra problemei și au găsit, cât ai zice bașcan, soluția adecvată: să declare Academie de științe Centrul de cercetare științifică „M. Marunevici” din Comrat. E adevărat, nu e o soluție nouă, dar nici nu se cere una nouă, are bază științifică, i se spune „teoria formelor fără fond” și e aplicată cu succes variabil la toate nivelele administrative, pornind din Chișinău, fie la vale, fie la deal, fie la est, fie la răsărit.

Însă nu toți deputații Adunării Populare au înțeles dintr-odată esența reformei și au întrebat de ce CCȘ nu poate fi Academie așa cum este, în cadrul Comitetului Executiv.

„După ce îl scoatem (Centrul științific – I.B.) din structura Comitetului Executiv, noi adoptăm un proiect de lege corespunzător, în care stipulăm funcțiile și împuternicirile sale. Adică, în felul acesta îi ridicăm statutul până la nivelul de academie, ca să se ocupe anume de activitatea științifică, de studierea limbii găgăuze”, a explicat, neprihănit, deputatul Mihail Jelezoglo, președintele ședinței respective a AP.

„Dar dacă directorul centrului științific va fi și membru al Comitetului Executiv și membru al Academiei de Științe a Găgăuziei, ce e rău în asta? Argumentați!”, s-a burzuluit deputatul Ilie Uzun. (Nota bene: de ce CCȘ nu poate să se dedice cercetărilor științifice și studiului limbii găgăuze fără să se numească academie nu s-a interesat nimeni, căci, în cazul dat, conform teoriei sus-menționate, contează forma, nu fondul.)

„Intrând în structura Executivului, centrul științific nu poate fi structură independentă, iar conducătorul său este obligat să se supună capului autonomiei”, a explicat Mihail Jelezoglo.

Sensul acestei explicații e că o Academie dodoloață trebuie să fie independentă, iar un președinte algebric al Academiei nu poate să se supună unui bașcan geometric.

Proiectul a fost votat în a doua lectură, așa încât în fața deputaților găgăuzi a apărut acum o nouă problemă: de unde să ia academicieni vii, măcar unul, de sămânță. Dar nu ar trebui să-și facă griji prea mari: Academie să fie, academicieni se vor găsi berechet. La urma urmei, nu e neapărat să fie savanți, important e să aibă dorința de a îmbrăca toga de academician. Ar mai fi nevoie și de niște bani, dar pentru ce există Ilan Șor? Dacă a promis să finanțeze construcția aeroportului internațional, cât îl costă să finanțeze și academia de științe?

Cu timpul, se poate înființa câte o academie în fiecare sat din republicuța noastră și, astfel, le vom salva de pericolul depopulării.

Acum stau și mă gândesc la inițiativa cultivatorului de lalele din Țările de Jos, care a pus numele Maiei Sandu unei specii noi de lalele, cu prilejul vizitei președintei noastre la Amsterdam. „Sunt foarte-foarte recunoscătoare”, a spus Maia Sandu, promițând să planteze bulbii acestei specii de lalele „într-un loc în care mulți moldoveni vor putea vedea această floare frumoasă”. E un gest cam riscant, căci inițiativa poate fi preluată și de alți cultivatori, din alte țări pe care le va vizita. Iar unele dintre ele nu exportă flori, ci porumb, cartofi, tutun, sfeclă de zahăr, struguri, bumbac, orez etcetera și viceversa.

Al vostru eumenid, Ion Buraga