DECLARAȚIE: „În 1940 a fost o dezmembrare teritorială a Basarabiei și confecționarea unei așa-zise republici sovietice socialiste moldovenești, care nu a fost funcțională din capul locului”

Decizia de Unire a Basarabiei cu România, luată de Sfatul Țării pe 27 martie 1918, a fost „evenimentul central al secolului XX pentru populația din acest spațiu”, susține Nicolae Enciu, doctor habilitat în istorie, cercetător științific principal la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova.

„A fost Unire, indiscutabil. De ce? Trebuie să menționez că istoriografia sovietică bunăoară vorbea despre o anexare a Basarabiei. Și nu se cere mare efort pentru a demonstra că a fost Unire, pentru că a fost un organ legislativ recunoscut, constituit pe baze legale, reprezentat proporțional de toate categoriile și grupurile socio-profesionale, care a dispus de prerogativa a de a decide prezentul și viitorul Basarabiei”, a explicat Nicolae Enciu, în cadrul dezbaterii publice la tema „Consecințele Unirii și ale Reunirii-Vossoedinenie. Analiză comparativă”, organizată astăzi de IPN.

Istoricul a ținut să combată tezele propagandei sovietice, perpetuate și astăzi de anumite voci, potrivit cărora România ar fi ocupat, în 1918, Basarabia, bucata de teritoriu luată de la Moldova istorică și anexată în 1812 de către Imperiul Țarist.

Potrivit lui Nicolae Enciu, trupele române au intrat în teritoriul Basarabiei la chemarea și la demersul organelor legale ale Basarabiei de la sfârșitul anului 1917 - începutul anului1918 și au asigurat ordinea în acea perioadă.

„Anul 1940 nu poate fi numit în niciun caz „Reunire”. „Reunirea” sau „Vossoedinenie” este un concept sovietic. Se mai spunea „eliberare”, chipurile Basarabia a fost eliberată în 1940. Și eu m-aș întreba ce fel de eliberare a fost în 1940 și care istoric ar putea să explice acest lucru? Eliberare presupune eliberarea unui teritoriu de ocupația unei armate străine sau de ocupația unei administrații străine. Presupune acordarea populației din acest teritoriu a dreptului și a libertăților de a-și decide prezentul și viitorul său. Or, în 1940, această pretinsă eliberare, „Vossoedinenie”, s-a produs ca urmare a unui pact odios din 23 august 1939 între Hitler și Stalin. S-a procedat la împărțirea sferelor de influență. Și, dacă a fost eliberare, de ce nu au fost făcute publice prevederile anexei secrete la acel tratat sovieto-german? Abia în anii de perestroikă s-a auzit despre aceste prevederi secrete. Ce fel de eliberare?”, a întrebat cercetătorul.

Nicolae Enciu susține că eliberarea adevărată presupune libertate pentru populația și pentru administrația locală a acestui teritoriu, însă sovieticii au adus aici trupele Armatei Roșii, care staționează și acum în partea stângă a Nistrului.

„Nu a fost o eliberare cu trupe pe teritoriul fostei Basarabii. Mai mult ca atât, Basarabia s-a pomenit în toamna anului 1940 fără trei județe la sud și fără un județ la nord. A fost o dezmembrare teritorială a Basarabiei și confecționarea unei așa-zise republici sovietice socialiste moldovenești, care nu a fost funcțională din capul locului”, a precizat doctorul habilitat în istorie.

În cadrul aceluiași eveniment, Nicolae Enciu a punctat că, într-o perioadă scurtă de 22 de ani, cât Basarabia s-a aflat în componența statului român, teritoriul dintre Prut și Nistru a cunoscut un puternic având economic, social și cultural.

„Un exemplu esențial era reforma agrară, radicală, proclamată de Sfatul Țării, încă în perioada de funcționare a Sfatului Țării, mai apoi preluată de Parlamentul României. Reforma agrară a condus la educarea unui segment al populației în spiritul de întreprinzător în sfera agrară. Țărani basarabeni împroprietăriți au reușit să-și îmbunătățească mijloacele de prelucrare a pământului, încep să apară mijloace de prelucrare a pământului importate de statul român din Europa. Puteau fi întâlnite tractoare, secerătoare, treierătoare, cu care țăranii reușeau să-și sporească producția la hectar. Basarabia menținea în perioada interbelică, datorită reformei agrare, primele locuri în România la producția agricolă”, a explicat istoricul.

Potrivit lui Nicolae Enciu, toate reformele realizate în perioada interbelică au fost anihilate după anul 1940, când Basarabia a fost anexată la URSS.

„Din păcate, anul 1940 a întrerupt brusc acest început de proces, pentru a impune un alt tip de modernitate de tip sovietic. (...) După 1940 s-a încercat o anihilare totală a realizărilor din perioada interbelică”, a concluzionat Nicolae Enciu.