De ce unii oameni se NASC frumoși fizic, iar alții urâți?

De ce unii oameni se nasc frumoși fizic, iar alții urâți? Are aceasta vreo legătură cu binecuvântările sau blestemele Domnului? Este frumusețea o binecuvântare și urâțenia un blestem? Astăzi tot mai mulți oameni, mai ales femei, apelează la doctori pentru a-și modela înfățișarea, căci intervențiile de acest fel au devenit foarte accesibile. E păcat să-ți faci operații de înfrumusețare?

FRUMUSEȚEA este o binecuvântare, fără îndoială, deși pentru unii se transformă în blestem. La fel cum urâțenia ar putea fi un blestem, deși mulți au transformat-o în binecuvântare, arătând o frumusețe sufletească prin care s-au făcut iubiți.

În Vechiul Testament frumusețea trupească era socotită o binecuvântare și avem foarte multe locuri în care oamenii erau descriși ca fiind frumoși fizic, de la Sarra la David, de la Berșeba la fiicele lui Iov.

În Noul Testament însă nu mai avem nici o descriere a aspectului fizic, cu excepția vameșului Zaheu despre care se zice că era mic de statură. În rest nu găsim nici o descriere a lui Hristos sau a apostolilor, nici cum aveau părul și nici ce culoare aveau ochii. Așa înțelegem că Noul Testament, spre deosebire de Vechiul, este un testament al spiritului, și detaliile cu referire la frumusețea sau urâțenia fizică nu mai contează.

Astăzi, datorită felului rapid și global în care circulă informația, cunoaștem multe exemple când oameni cu defecte majore din naștere sau dobândite în urma unor accidente s-au arătat a fi mai frumoși și mai puternici prin inteligență, bunătate și perseverență decât majoritatea oamenilor născuți frumoși. La fel cum multe stele de film, muzică sau din lumea modei au ajuns să-și irosească frumusețea, să și-o piardă la propriu și să sfârșească în boală, abandon și moarte în mizerie.

Nu oamenii lipsiți de o strălucire trupească își fac operații de înfrumusețare, ci tocmai cei frumoși și mândri. Una este să recurgi la o operație după un grav accident, după o arsură, și altă este să-ți schimbi nasul, picioarele, urechile, buzele și alte părți ale corpului, de altfel sănătoase.

Din nefericire, oamenii încă nu au reușit să facă pe nimeni mai frumos. E adevărat, au reușit să facă dintr-un nas acvilin un nas drept și mic. Dar cine a zis că un nas drept e mai frumos decât unul acvilin? Au reușit să facă din niște buze subțiri unele mai groase: dar de ce buzele mai groase sunt mai frumoase decât buzele subțiri? Gura exprimă fermitate sau bunătate, cumințenie sau răutate, fiind oglinda sufletului, la fel ca și ochii. Nu mărimea buzelor face gura frumoasă, ci echilibrul sufletesc și obiceiul de a vorbi cumpătat și frumos.

O gură frumoasă și dorită este aceea care vorbește dulce, care are întotdeauna cuvântul potrivit. Și o ureche frumoasă nu este o ureche mică sau mare, lipită de cap sau clăpăugă, ci urechea care știe să asculte. Picioarele frumoase nu sunt nici lungi, nici scurte, nici groase, nici subțiri, ci acelea care aleargă spre tine la nevoie. Mâinile dorite nu sunt cu degete lungi, nici scurte, nu sunt nici aspre și nici moi, mâinile frumoase sunt acelea care se întind spre ține atunci când rămâi singur.

Savatie Baștovoi: „Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei”, Editura Cathisma