Ploaie la comandă: Dronele folosite pentru însămânțarea norilor

Pe 23 august, Cooper Freeman nu avea nicio idee că norii de deasupra capului său erau încărcați cu un compus de argint pentru a provoca precipitații.

Nici miile de locuitori din Homer, Alaska, nu știau acest lucru. Ulterior, ei au aflat că start-up-ul Rainmaker, cu sediul în San Francisco, desfășurase în regiune un experiment bazat pe tehnologia însămânțării norilor.

Compania susține că, în trei ore, a produs în atmosferă 19 milioane de galoane americane de apă.

Această metodă de modificare a vremii, utilizată de peste 80 de ani, presupune folosirea avioanelor și a dronelor pentru dispersarea în nori a unor compuși precum iodura de argint. Substanța contribuie la formarea cristalelor de gheață. În cele din urmă, cristalele devin suficient de mari pentru a cădea sub formă de ploaie sau ninsoare, în funcție de temperaturile de la sol.

Practic, însămânțarea norilor accelerează procesul natural prin care vaporii de apă se condensează în interiorul norilor. Gravitația trage apoi cristalele spre pământ. Totuși, tehnologia are nevoie de condiții climatice ideale, precum cele întâlnite în regiunile muntoase sau reci, inclusiv în Alaska.

Freeman, directorul din Alaska al Center for Biological Diversity, nu este preocupat doar de faptul că locuitorii din Homer nu au fost informați pe larg despre aceste experimente. El este sceptic în privința substanței dispersate în nori și pune sub semnul întrebării siguranța acesteia atât pentru populație, cât și pentru habitatul local.

„Nu pare să fi existat nicio monitorizare în aval care să verifice dacă această iodură de argint nu a afectat mediul”, spune el.

Freeman adaugă: „Faptul că o companie vine să facă această însămânțare nu va rezolva problemele noastre legate de apă și pare mai degrabă o distragere a atenției de la soluționarea chestiunilor urgente privind conservarea apei.”

Îngrijorările legate de dificultățile privind securitatea apei sunt tot mai mari. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, declara în luna iulie că „lumea noastră folosește apa dulce mai repede decât poate fi aceasta reînnoită”. Afirmația reflectă rapoarte potrivit cărora ultimii cinci ani au reprezentat cea mai secetoasă perioadă pentru râurile lumii din ultimele peste trei decenii.

Tehnologia însămânțării norilor poate părea doar o contribuție modestă, deoarece nu creează furtuni de ploaie. De exemplu, cele 19 milioane de galoane de apă revendicate de Rainmaker echivalează cu aproximativ 0,01 inch de ploaie pe o suprafață de 100 de mile pătrate.

Cu toate acestea, peste 50 de țări dezvoltă programe pentru modificarea vremii, iar numărul start-up-urilor care creează sisteme capabile să favorizeze apariția ploii este în creștere.

Deși acest domeniu inovator a devenit tot mai bine dezvoltat și promițător, companiile se confruntă în continuare cu întrebări dificile privind siguranța și eficiența. Aceste preocupări au dus la apariția unor abordări noi, atât în ceea ce privește alegerea materialului pulverizat în nori, cât și modul în care acesta este dispersat.

Augustus Doricko, fondatorul și directorul general al Rainmaker, răspunde rapid întrebărilor despre consecințele folosirii iodurii de argint de către compania sa. Este evident că a fost întrebat de multe ori despre siguranța substanței.

El afirmă că Rainmaker eliberează această formă de argint în cantități de 20 de grame la fiecare zbor, distribuite pe o suprafață de mii de kilometri pătrați. „Creșterea rezultată a concentrației la sol se situează la nivelul părților per cvadrilion, mult sub pragul stabilit de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) pentru ceea ce este permis”, spune Doricko.

Zborurile Rainmaker folosesc drone care urcă în nori, deoarece, fără nori, „nu putem face nimic”, explică el. Aceasta este una dintre limitele esențiale ale procesului de însămânțare a norilor. Sesiunile de însămânțare trebuie să aștepte formarea norilor pentru a încerca să îi determine să producă precipitații.

Dronele sunt echipate cu dispozitive de ardere a iodurii de argint. Atunci când acestea sunt aprinse, arderea atomizează particulele de apă, reducându-le la o dimensiune suficient de mică pentru a rămâne suspendate timp de mai multe ore în norul înghețat. În cele din urmă, particulele se transformă în cristale și, mai târziu, în ploaie.

Rainmaker operează în state precum Idaho, Utah și Colorado, dar și în zone din Orientul Mijlociu, cum ar fi Iordania. Doricko afirmă: „Locuitorii Iordaniei au adesea apă de la rețeaua publică doar câteva ore pe săptămână, din cauza lipsei acesteia, iar pentru noi este un privilegiu să încercăm să ajutăm această regiune cu o istorie atât de bogată.”

Originile însămânțării norilor datează din 1946, când cercetători de la General Electric Research Laboratory au folosit gheață carbonică drept primul agent de însămânțare. Un an mai târziu, iodura de argint s-a dovedit mai eficientă decât gheața carbonică, aceasta transformându-se rapid într-un gaz inutil.

Deși agenții de însămânțare au dus la creșterea cantității de precipitații, efectul lor nu a fost unul semnificativ. Statisticile arată cât de variabilă poate fi această tehnologie în ceea ce privește cantitatea de apă care ajunge efectiv la sol.

„În condițiile potrivite, însămânțarea norilor poate genera între 5 și 10% mai multe precipitații”, spune Jon Meyer, climatolog adjunct al statului în cadrul Utah Climate Center.

Un moment încurajator pentru sectorul însămânțării norilor a fost un studiu important realizat în 2017. Cercetarea a constatat că iodura de argint a funcționat conform așteptărilor. A fost unul dintre primele rapoarte care au observat direct procesul de însămânțare a norilor, folosind radare și instrumente pentru măsurarea precipitațiilor.

În ultimii ani, Meyer a urmărit cu interes apariția unor companii precum Rainmaker, care aduc inovație într-o industrie veche. „Dronele, precum produsele Rainmaker, oferă o nouă posibilitate”, spune Meyer. „Ele permit o abordare mai țintită asupra norilor despre care sperăm că vor reacționa.”

Materialul pulverizat în nori ar putea trece, de asemenea, printr-o schimbare majoră. Recast Systems, o companie din San Francisco, experimentează cu un tip de proteină obținută din aminoacizi găsiți în sol, afirmă directoarea generală Olivia Li.

Substanța se află încă în etapa de testare la Texas A&M University, însă noul agent de însămânțare ar putea îndepărta compania Recast de iodura de argint, folosită în prezent drept compus principal.

„Este sigur, biodegradabil și favorizează formarea cristalelor de gheață cu o eficienta mai mare decât iodura de argint”, spune Li. Compania sa folosește în prezent iodură de argint pentru însămânțarea norilor în mai multe state americane.

Meyer este optimist în privința evoluției acestei tehnologii și consideră că domeniul va continua să se dezvolte. „Vom vedea o cerere tot mai mare pentru aceste servicii, deoarece atât de multe regiuni se confruntă cu o creștere a necesarului de apă”, spune el. „Acestea vor căuta modalități de a contribui la reducerea acestei diferențe.”