„Cuvente den bătrâni” încheie ediţia Hasdeu în 16 volume

Finiş // După o tentativă în 1937, ediţia Bogdan Petriceicu Hasdeu este în sfârşit definitivată

În cadrul Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură, ediţia 2013, care se va desfăşura în perioada 20-24 noiembrie la Bucureşti, Editura „Ştiinţa” va lansa cele 16 volume care cuprind opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cu această ocazie, am discutat cu Mihai Papuc, şef de redacţie al editurii.

Domnule Mihai Papuc, odată cu cele două volume de Cuvente den bătrâni, încheiaţi un proiect editorial ambiţios, cuprinzând operele de referinţă (istorie, filologie, literatură, publicistică) ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sunteţi unul dintre arhitecţii proiectului. Cât timp v-a luat proiectul?

Exact 20 de ani. 16 volume în 20 de ani poate fi considerat un ritm normal. În ce priveşte „arhitecţii proiectului”, aceştia sunt chiar editura, care la începutul anilor ’90 a iniţiat colecţia de carte „Moştenire”. În această colecţie a început să editeze scriitori clasici din marea literatură română. Era dorinţa noastră să ieşim cât mai repede din mrejele conjuncturii unui timp perfid.

De ce v-aţi oprit anume la poetul, prozatorul şi dramaturgul Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru a-l edita integral?

Bogdan Petriceicu Hasdeu este un „geniu universal” care, fiind născut pe aceste meleaguri, reprezintă „marca ontologică românească basarabeană” (acad. Mihai Cimpoi). În plus, aveam exemplul lui Mircea Eliade care tipărea în 1937 primele două volume dintr-o ediţie Hasdeu, dar care nu a mai continuat. În afara de aceasta, am mai avut şi o ambiţie: să fim în rând cu lumea civilizată.

Cum aţi reuşit să-i „racolaţi” pentru acest proiect pe distinşii hasdeologi Stancu Ilin şi Ionel Oprişan?

Oamenii aceştia au un sentiment aparte pentru Basarabia. Poate că sunt cei mai buni cunoscători ai zăcămintelor de spiritualitate românească care s-au păstrat ca prin minune pe aceste locuri. Într-adevăr, sunt cei mai buni „hasdeologi”, pentru că în ultimii 25 de ani au reuşit să pună în circulaţie o mare parte din textele „magului de la Câmpina”. În prezent, sunt concentraţi asupra revistei „Arhiva istorică a României”, din care vor scoate materiale pentru cel puţin încă patru volume de studii istorice semnate de Hasdeu. Moştenirea pe care o lasă ei tinerilor cercetători este inestimabilă.

Cum a decurs lucrul la aceste volume? Ce a fost mai dificil?

Lectura textelor lui Hasdeu este dificilă pentru un redactor, chiar dacă lucrările pe care le include ediţia de faţă au fost deja comentate şi tipărite în diverse redacţii. Trebuie să ai mereu alături dicţionare de tot felul pe care să le consulţi cu migală. Dar nu avem niciun motiv să spunem că „am răsturnat munţi” pentru că am avut concursul celor doi coordonatori ai ediţiei, Ionel Oprişan şi Stancu Ilin, dar şi al unor nume precum regretatul academician George Mihăilă şi academicianul Grigore Brâncuş, nişte figuri în domeniu. Un alt soi de dificutăţi pe care le-am avut ţin de nemiloasa cenzură economică.

Prin ce este relevantă astăzi o lucrare filologică foarte specială, cum este Cuvente den bătrâni?

Prin modelele de limbă străveche pe care ni le oferă. În amalgamul lingvistic în care vieţuim astăzi, textele vechi din „Cuvente din bătrâni” sunt ca o floare în mijlocul unui pustiu. Ele ne îndeamnă să ne întoarcem la limba vorbită a strămoşilor noştri şi la cărţile poporane zămislite prin veacuri.

Credeţi că ediţiile critice sunt astăzi foarte solicitate? Care va fi impactul lor în societate? Cine vor fi beneficiarii acestei colecţii?

Aş vrea să cred că sunt solicitate. Dar a vorbi despre „un impact în societate” când potenţialul solicitant abia încropeşte ceva bănuţi pentru un manual şcolar, e inutil. Să nu uităm şi de valul de ignoranţă şi apatie faţă de carte. Reproducem, în acest sens, un fragment incisiv al lui Hasdeu din introducerea la Etymologicum Magnum Romaniae:

„– Oare pân-la ce literă ai ajuns? Mă-ntreba într-o zi un bărbat cu vază în lume.

– Hm! – răspunsei eu printr-o altă întrebare – până la ce literă ai citit?

Prefăcându-se că n-a auzit întrebarea, el se apucă cu o măiastră uşurinţă a mă lăuda pe mine, a lăuda „Etimologicul”, a lăuda Academia, a lăuda câte-n lună şi-n soare, dară – fără un dară nu se poate – îşi încheie acatistul printr-un adânc suspin şi o duioasă urare: – Numai să-ţi dea Dumnezeu ani mulţi ca să poţi isprăvi!...”

Şansa de largă circulaţie a acestor ediţii va fi asigurată doar dacă ele vor ajunge în fondurile de carte ale tuturor bibliotecilor publice. Dar şi în bibliotecile personale ale intelectualilor noştri. De altfel, însuşi Hasdeu considera că, prin punerea în circulaţie a modelelor de limbă vorbită pe la 1600 şi a cărţilor poporane, oferă „o serioasă temelie analitică pentru filologia şi diplomatica română”.

Un proiect de asemenea proporţii solicită, cu siguranţă, investiţii considerabile. Cum v-aţi descurcat?

Da, o ediţie costisitoare de câteva mii de pagini tipărite necesită şi anumite, fie şi parţiale, subvenţii. Noi am preferat, întotdeauna, susţinerea în formă de exemplare achiziţionate. O serie de volume au apărut în colaborare cu Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. Pe ultimul segment, odată cu pregătirea pentru tipar a lui „Etymologicum Magnum Romaniae”, s-a implicat Ministerul Culturii. În fine, la editarea „Cuventelor den bătrâni” şi-a adus contribuţia Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, care a achiziţionat un număr considerabil de exemplare pentru bibliotecile publice.

Ce autori veţi mai edita în colecţia „Moştenire”?

Avem în portofoliu câteva manuscrise semnate de Dumitru Moruzi (1856-1914), romancier, publicist, şi Ion Buzdugan (1887-1967), poet, traducător, folclorist, nume de referinţă în literatura Basarabiei interbelice.

Vă mulţumesc pentru dialog.