CURIOS // De ce își făceau găuri în craniu strămoșii noștri

Strămoșii noștri din întreaga lume au practicat trepanarea: o procedură brutală care implică formarea unei găuri în craniul unei persoane vii fie prin forare, fie tăiere sau răzuirea straturilor de os cu un dispozitiv ascuțit. Până în prezent, au fost descoperite mii de cranii care prezintă semne de trepanare în siturile arheologice din întreaga lume. Dar, în ciuda importanței sale, oamenii de știință nu sunt totuși complet de acord asupra motivului pentru care strămoșii noștri au efectuat trepanarea.

Trepanările din secolul XX efectuate de triburile din Africa și Polinezia sugerează că, în aceste cazuri, procedura a fost efectuată pentru a trata durerea, de exemplu durerea cauzată de traumatisme craniene sau boli neurologice.

Trepanarea putea avea de asemenea, un scop similar în preistorie, însă nu prea avem multe detalii. Multe cranii prezintă semne de leziuni craniene sau boli neurologice, adesea în aceeași regiune a craniului unde a fost făcută gaura de trepanare. Totuși, arheologii au suspectat și continuă să creadă faptul că oamenii antici au efectuat trepanarea și/sau pentru un motiv religios.

Cele mai timpurii dovezi clare despre trepanare datează de acum aproximativ 7.000 de ani. A fost practicată în locuri diferite precum Grecia Antică, America de Nord și de Sud, Africa, Polinezia și Orientul Îndepărtat. Cel mai probabil oamenii au dezvoltat practica independent în mai multe locații.

Procedura a fost abandonată de majoritatea culturilor până la sfârșitul Evului Mediu, dar practica se desfășura încă în câteva părți izolate din Africa și Polinezia până la începutul anilor 1900. Primele studii științifice despre trepanare au fost publicate în secolul al XIX-lea, iar în acele timpuri cercetătorii au susținut că strămoșii noștri au efectuat deseori trepanarea pentru a permite trecerea duhurilor în sau din corp; sau ca parte a unui ritual de inițiere și nu în scop terapeutic. Iar în susținerea acestei teorii vine și descoperirea efectuată într-un mic colț al Rusiei, unde arheologii au dat peste unele dintre cele mai bune dovezi în acest sens.

Povestea începe în 1997. Arheologii excavau un mormânt preistoric, aproape de orașul Rostov-pe-Don, în sudul Rusiei, foarte apropiat de nordul Mării Negre. Situl conține resturile scheletice a 35 de oameni, distribuite în 20 de morminte separate. Bazându-se pe stilul înmormântărilor, arheologii știau că acestea datează din perioada 5.000 și 3.000 î.Hr.

Unul dintre morminte conține scheletul a cinci adulți, două femei și trei bărbați, împreună cu un copil cu vârsta cuprinsă între un an și doi ani și o tânără adolescentă.

Găsirea mai multor schelete în același mormânt preistoric nu este ceva deosebit de neobișnuit. Dar găurile acestor cranii da. Cele două femei, doi bărbați și adolescenta aveau o gaură, de câțiva centimetri lățime, aproximativ elipsoidală, cu semne de răzuire în jurul marginilor, fix în aceeași locație, un punct al craniului numit „obelion”. Similitudinea realizării găurilor la aceste schelete îi face pe arheologi sa creadă că procedura, cel puțin în această regiune a lumii avea un rol spiritual. Cu toate acestea încă nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privește rolul trepanării în trecutul îndepărtat.

Sursa: cunoastelumea.ro